luni, 24 februarie 2014

Cuvinte ale Arhimandritul Sofronie Saharov, înregistrate la Muntele Athos și publicate de curând

Aceste cuvinte ale Părintelui Sofronie Saharov, înregistrate în Muntele Athos, au fost publicate de curând.

 

p6148881

„Eu nu sunt nici grec, nici rus, eu sunt athonit”.

„Am purtat sutana, șaizeci de ani, dar de fiecare dată când mă întâlnesc cu un creștin ortodox sau cu oricare altă persoană, îmi plec capul, jos, în fața lui”.

„Teologia este conținutul rugăciunilor noastre”.

 „Părinții din secolul al patrulea ne-au lăsat anumite profeții, conform cărora mântuirea în vremurile de pe urmă va fi legată de dureri profunde”.

„Trebuie să avem hotărârea de a depăși ispitele, comparativ cu durerile primilor creștini. Toți martorii Învierii lui Hristos au fost martirizați. Noi ar trebui să fim gata să îndurăm orice greutăți”.

„Psihologia aduce cel mai mare rău omenirii de astăzi, pentru că această știință nu ține seama de Revelația Divină, conform Căreia, omul este creat după Chipul și Asemănarea lui Dumnezeu”.

„Noi toți, în fiecare moment al vieții noastre, avem nevoie absolută de harul divin, care este dat omului prin durere și efort. Când ne rugăm dimineața, ne rugam seara și ne rugăm în fiecare clipă – atunci avem dreptul să spunem: Doamne, nu mă lăsa, ajută-mă!

„Este esențial să citim Evanghelia, cu care nu se poate compara nicio altă carte. Apoi, viața noastră va fi construită pe Cuvântul lui Dumnezeu. Și, vom începe să ne gândim și să luăm decizii în spiritul poruncilor divine. Cât este de frumos, atunci când cineva începe să gândească asemenea Creatorului acestei lumi!”.

„Când începem să avem o viață creștină, toată munca noastră, toată lupta noastră, se îndreaptă către acceptarea, chiar și a dușmanilor noștri, cu dragoste. În aceasta constă mărturisirea martiriului creștin”.

 „Viața pământească este, pentru noi, o continuă Judecată a lui Dumnezeu. Dacă urmăm poruncile lui Hristos, atunci harul Duhului Sfânt va veni la noi.”

„Sufletul omenesc este Chipul lui Dumnezeu. El îsi găsește odihna doar atunci când atinge perfecțiunea”.

„Noi nu ne gândim cum am putea schimba lumea prin propriile noastre puteri. Noi ne străduim să primim putere de la Dumnezeu, pentru a putea acționa, cu iubire, în orice moment”.

„Când harul lui Dumnezeu vine la noi, atunci noi deja trăim aici dimensiunea eternității”.

„Cel mai important lucru în viața spirituală, este acela de a face eforturi pentru a primi harul Duhului Sfânt. Se schimbă viețile noastre (mai ales în interior, nu în exterior). Vom trăi în aceeași casă, în aceleași împrejurări și cu aceleași persoane, dar viața noastră va fi deja diferită. Însă, acest lucru este posibil numai în anumite condiții: dacă vom găsi timp să ne rugăm cu ardoare, cu lacrimi în ochi. Dimineața, să cerem binecuvântarea lui Dumnezeu, pentru ca întreaga noastră zi să devină o atitudine de rugăciune”.

„Cine renunță la cruce, nu poate fi vrednic de Domnul și să devină ucenicul Lui. Adâncurile Ființei Divine sunt dezvăluite creștinului, atunci când el se răstignește pentru Mântuitorul nostru. Crucea este temelia teologiei autentice”.

„Marea tragedie a creștinului, este incapacitatea de a-și găsi un părinte duhovnicesc (duhovnic). Laicii sunt, ei înșiși, vinovați în acest sens, întrucât nu sunt dispuși să asculte cuvintele învățătorilor lor duhovnicești.”

Viața fără Hristos este fără gust, tristă și părăsită”.


sursa: www.lonews.ro

marți, 28 ianuarie 2014

Să ne uimim de creația lui Dumnezeu

și de întâmplări frumoase…


și de sunete din natură…

marți, 12 noiembrie 2013

Maica Siluana - Conferințe susținute în Germania în luna octombrie, 2013


Despre familia contemporană
Sttutgart, 04 octombrie 2013

Despre Vindecarea prin Sfintele Taine
Sttutgart, 05 octombrie 2013

Cuvânt după Sfânta Liturghie
Sttutgart, 06 octombrie 2013

Seară duhovnicească
Nurnberg, 09 octombrie 2013

Despre criza familiei
Konstanz, 11 octombrie 2013

Pe noi înșine și unii pe alții
Tubingen, 12 octombrie 2013

Cuvânt după Sfânta Liturghie
Tubingen, octombrie 2013

Despre mulțumirea în viața noastră
Mannheim, 14 octombrie 2013



vineri, 25 octombrie 2013

26 octombrie, Sfântul Dimitrie Izvorâtorul de Mir

Άγιος Δημήτριος της Θεσσαλονίκης


Stând înaintea lui Hristos, Cel ce te-a întărit spre pătimire, prealăudate Mare Mucenice Dimitrie, de la Dânsul dar ai luat a vindeca pe toți de patimile sufletești și trupești; rugămu-ne deci ție, Sfinte, ca cel ce ai îndrăzneală multă, nu înceta a mijloci sufletească mântuire nouă, celor ce cinstim a ta pomenire și cântăm neîncetat: Aliluia!


Mucenice de trei ori fericite, dându-ți sfântul suflet în mâinile Domnului tău, Căruia cu credință ai slujit, te-ai dus să petreci în locașurile cele cerești, împreună cu cetele mucenicilor; trupul tău aruncat fără de cinste zăcea la pământ, iar oarecare din credincioși noaptea mergând l-au luat și l-au îngropat, cântând toți lui Dumnezeu: Aliluia!


Mare apărător te-a aflat întru primejdii lumea, Purtătorule de chinuri, pe tine cel ce ai biruit pe păgâni. Deci, precum mândria lui Lie ai surpat şi la luptă îndrăzneţ ai făcut pe Nestor, aşa Sfinte Dimitrie, pe Hristos Dumnezeu roagă-L să ne dăruiască nouă mare milă.

marți, 8 octombrie 2013

sâmbătă, 14 septembrie 2013

14 septembrie, Înălțarea Sfintei Cruci

Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creștinilor!




„... de la Sfântul Apostol Pavel avem niște cuvinte în legătură cu dragostea. Cuvântul iubire și cuvântul dragoste au același conținut. Ori zici iubire, ori zici dragoste, zici același lucru. Când se spune cuvântul dragoste, atunci se spune ceva care ne aduce aminte de îndrăgire, adică cine zice dragoste atrage atenția asupra iubirii cu îndrăgirii. Îl iubești pe acela de care ți-e drag: Pe la poarta cui mi-i drag treabă n-am și tot îmi fac / Pe la care mi-i urât, am treabă și nu mă duc! Sunt cuvinte populare cântate, cuvinte care cuprind un adevăr. Când ți-e drag cineva vrei să-l întâlnești! Când ți-e drag cineva îl cauți! Când ți-e drag cineva îl ajuți. Când ți-e drag cineva îl porți în sufletul tău. Când ți-e drag cineva nu-l ții din afară în afară de tine, ci-l adunci în sufletul tău, îl cuprinzi în ființa ta, îi faci loc în inima ta, te bucuri să-l știi în lăuntrul sufletului tău. Când însă nu ai această stare sufletească, atunci nu se poate zice că-l iubești pe acela despre care ai zice tu că-l iubești. Îl vezi atunci când ți-l aduci în tine. Așa face Dumnezeu și așa face omul. Dumnezeu, Care-i iubire, ne cuprinde în iubirea Lui. Dumnezeu, Care-i iubire, ne cuprinde în ființa Lui. Și noi răspundem cu iubire față de Dumnezeu atunci când și noi Îl cuprindem pe Dumnezeu în ființa noastră, cât poate omul să-L cuprindă, pentru că Dumnezeu e mai presus de mărginirea omului. În orice caz, atunci când Îl iubim pe Dumnezeu, ne bucurăm de Dumnezeu, Îl căutăm pe Dumnezeu, împlinim poruncile lui Dumnezeu. Când Îl iubim pe Dumnezeu ne simțim bine în sfera lui Dumnezeu. Când Îl iubim pe Dumnezeu Îl căutăm pe Dumnezeu, vrem să trăim cu Dumnezeu, acesta este semnul că-L iubim pe Dumnezeu...”
Părintele Arhimandrit Teofil Părăian - Duminica dinaintea Înălțării Sfintei Cruci