Postări
Învierea cea de obşte, mai înainte de patima Ta încredinţând-o, pe Lazăr din morţi l-ai sculat, Hristoase Dumnezeule. Pentru aceasta şi noi, ca pruncii, semnele biruinţei purtând, Ţie, biruitorului morţii, strigăm: Osana Celui dintru înălţime! Binecuvântat eşti, Cel ce vii întru numele Domnului.
Saint Silouan Athonite
“Keep your Mind in Hell and Despair Not”
vineri, 6 aprilie 2012
joi, 5 aprilie 2012
vineri, 23 martie 2012
Cură de primăvară cu CLOROFILĂ
„Sângele roșu se curăță cel mai bine cu "sângele verde ”
Există un remediu al tuturor transformărilor care se produc în organismul uman
la trecerea dintre iarnă şi primăvară: clorofila. „Sângele verde”, cum mai este
numită aceasta, detoxifică organismul suprasolicitat pe parcursul lunilor reci.
Este ca şi cum organismul uman este programat de Dumnezeu să interacţioneze
intens cu acest elixir verde, care ajută substanţial majoritatea proceselor
vitale, compensând carenţele de vitamine şi minerale, ajutând la eliminarea
substanţelor nocive. Terapia cu clorofilă se face de sute de ani. Strămoşii
noştri se hrăneau perioade îndelungate cu urzici, spanac, leurdă şi alte plante
verzi, fără a şti că, de fapt, făceau o benefică terapie.
Alegeţi plante verziCondiţia esenţială pentru obţinerea
clorofilei necesare atât în tratamentele interne, cât şi în cele externe este
aceea ca plantele folosite să fie foarte proaspete. Acestea trebuie să fie,
bineînţeles, alimentare. Cu cât verdele plantei este mai intens, cu atât
efectele sale vor fi mai puternice, deoarece culoarea intensă denotă un conţinut
mai mare de clorofilă. Cele mai folosite în terapia cu clorofilă sunt: mlădiţe
verzi (de aproximativ 8 cm înălţime) de grâu, orz sau ovăz, tulpini tinere de
lucernă, frunze verzi de păpădie, tulpini tinere de urzică, frunze verzi de
leurdă şi fire verzi de zarzavat (pătrunjel sau ţelină, frunze de ceapă verde
sau de usturoi).
Se pot utiliza două metode de procesare a acesteia, în funcţie
de posibilităţile pe care le are fiecare. Iată cum se obţine
extractul de clorofilă: se ia un mănunchi de mlădiţe verzi (aproximativ 50 g),
se spală bine sub jet de apă, apoi se toacă foarte mărunt pe o planşetă de lemn
şi cât mai repede cu putinţă, pentru ca verdeaţa să nu îşi piardă din calităţi.
De pe tocător se toarnă într-o cană de sticlă, adăugându-se imediat peste ea 100
ml apă proaspătă de izvor. Se amestecă bine compoziţia, se acoperă cu un capac
şi se lasă la macerat, la temperatura camerei. După zece ore se filtrează totul
printr-un tifon, extractul obţinut consumându-se imediat. Se recomandă punerea
la macerat de seara, pentru a putea fi administrat dimineaţa, pe stomacul
gol.
Clorofila se poate obţine şi cu ajutorul blenderului. Se ia aceeaşi
cantitate de mlădiţe verzi ca în reţeta precedentă, se spală şi se toacă pe
planşeta de lemn, în bucăţi de aproximativ 2 cm. Se pune toată verdeaţa în
blender, peste care se toarnă 100 ml apă plată şi se mixează bine amestecul,
timp de cinci minute. După aceea se filtrează printr-un tifon şi se consumă
imediat, astfel încât să nu se oxideze.
Terapia se urmează 10 sau 12 zileDeoarece
impactul clorofilei asupra organismului este extrem de puternic, tratamentul
trebuie monitorizat atent, respectându-se o gradaţie de la care nu aveţi voie să
vă abateţi. O cură standard cu clorofilă durează zece zile, iar în cancer, cura
se prelungeşte până la 12 zile. Vă propunem cea mai sigură schemă de tratament,
acceptată de mari clinici de profil din Europa:
Prima zi: se bea o jumătate de pahar (50 ml) cu extract cu clorofilă, luată în doză unică, pe stomacul gol, cu 30 de minute înainte mesei de dimineaţă.
A doua zi: cantitatea de extract se va dubla (100 ml) şi va fi consumată în două reprize, cu 30 de minute înaintea meselor de prânz şi de seară.
Între a treia şi a unsprezecea zi: se măreşte doza cu câte 50 ml în fiecare zi, fragmentându-se cantitatea în trei părţi egale, luate cu 30 de minute înaintea celor trei mese principale.
A douăsprezecea zi: se va bea câte un pahar cu extract de clorofilă înaintea fiecărei mese. De asemenea, în ultima zi a curei cu clorofilă (a zecea sau a douăsprezecea, după caz) se recomandă să nu se consume nimic altceva în afară de orez fiert şi sărat după gust, pentru ca efectele de detoxificare să fie mai intense.
Prima zi: se bea o jumătate de pahar (50 ml) cu extract cu clorofilă, luată în doză unică, pe stomacul gol, cu 30 de minute înainte mesei de dimineaţă.
A doua zi: cantitatea de extract se va dubla (100 ml) şi va fi consumată în două reprize, cu 30 de minute înaintea meselor de prânz şi de seară.
Între a treia şi a unsprezecea zi: se măreşte doza cu câte 50 ml în fiecare zi, fragmentându-se cantitatea în trei părţi egale, luate cu 30 de minute înaintea celor trei mese principale.
A douăsprezecea zi: se va bea câte un pahar cu extract de clorofilă înaintea fiecărei mese. De asemenea, în ultima zi a curei cu clorofilă (a zecea sau a douăsprezecea, după caz) se recomandă să nu se consume nimic altceva în afară de orez fiert şi sărat după gust, pentru ca efectele de detoxificare să fie mai intense.
Hemofilia şi chiar leucemia vor cunoaşte efecte miraculoase
ale tratamentului cu clorofilă. Eficienţa curei este benefică şi în alte
afecţiuni precum: tumori, gastrită, ulcer, infecţie cu Helicobacter pylori,
hepatită cronică, ciroză, pericardită, accelerarea tranzitului intestinal,
dezechilibre hormonale şi toate formele de astenie.
Atenţie! Cura cu clorofilă e interzisă
persoanelor care au suferit operaţii de by-pass coronarian sau care au fost
diagnosticate cu tromboză.
joi, 22 martie 2012
Maica Siluana - Conferința ''Să iertăm toate pentru înviere'', 20 martie 2012, Iași
partea întâi (cuvântul maicii Siluana)
partea a doua (răspunsuri la întrebări)
marți, 20 martie 2012
duminică, 11 martie 2012
Recomandare carte: Ciprian Voicilă - " Diavolul din pahar. Amintiri din iadul beţiei", Editura Areopag
Multumim domnului Ciprian Voicilă pentru această carte-mărturie, a ce înseamnă a ieși din iadul negării și a-ți manifesta disponibilitatea de a lupta cu dependența, care cum bine știm, îmbracă cele mai subtile forme, fie că este vorba de o substanță, o persoană sau o activitate. Cu atât mai mult este de apreciat această carte, întrucât literatura română de specialitate este săracă sau chiar lipsită de astfel de mărturii.
Ieșirea din negare, împreună cu credința puternică în Dumnezeu, ca Singur dătător de putere, sunt armele puse la dispoziția omului în lupta cu o boală atât de vicleană cum este cea a alcoolismului. Aceasta este o boală a sufletului, care nu îl afectează doar pe dependenti, ci și pe cei cu care relaționează - codependenții!
Cartea se găsește la librăriile Sophia și Evanghelismos.
O puteți comanda pe Librarie.net.
O puteți comanda pe Librarie.net.
„Am scris acest text autobiografic din dorinţa de a veni în întâmpinarea tinerilor dependenţi de alcool, dar şi a tinerilor dependenţi de droguri în general. (După cum am explicat şi în carte, alcoolul intră în categoria mai largă a drogurilor.)
Este un volum care se adresează persoanelor dependente, chiar dacă obiectul dependenţei variază (unii sunt dependenţi de alcool, alţii de tutun, alţii de cocaină sau de etnobotanice, alţii de pornografie). Mesajul meu pentru toţi aceşti fraţi de suferinţă este că singura scăpare este la Dumnezeu. Mijloacele terapeutice propuse de Biserică: Sfânta Liturghie, spovedania, împărtăşania, Sfântul Maslu, rugăciunea, pelerinaje la moaştele sfinţilor şi, mai ales, întărirea relaţiei personale cu aceştia îi pot salva. Rugăciunile mamei lor, ale fratelui, ale prietenului mult pot în faţa lui Dumnezeu. Un om dependent are voinţa anihilată, de aceea terapiile propuse de diversele şcoli psihologice sunt ineficiente sau se dovedesc ineficiente pe termen lung.
În a doua parte a cărţii mi-am expus o parte din frământările duhovniceşti, ferindu-mă să intru în rolul celui care ştie mai bine şi care se simte în măsură să îi înveţe pe ceilalţi. Cel care a fost dependent poate da pertinent sfaturi doar unui alt dependent. Altfel ar ca şi cum o fostă prostituată ar sfătui oamenii cum să facă să îşi păstreze fecioria. Am descris pur şi simplu evenimente şi gânduri care sunt importante pentru mine, cel care sunt acum. Dacă vi se va părea că mărturia mea se sfârşeşte brusc, explicaţia ar fi că ea se continuă în viaţa mea de familist care trăieşte în Biserică. Acesta poate fi subiectul unei alte cărţi.”
Ciprian Voicilă, 17 ianuarie 2012
Este un volum care se adresează persoanelor dependente, chiar dacă obiectul dependenţei variază (unii sunt dependenţi de alcool, alţii de tutun, alţii de cocaină sau de etnobotanice, alţii de pornografie). Mesajul meu pentru toţi aceşti fraţi de suferinţă este că singura scăpare este la Dumnezeu. Mijloacele terapeutice propuse de Biserică: Sfânta Liturghie, spovedania, împărtăşania, Sfântul Maslu, rugăciunea, pelerinaje la moaştele sfinţilor şi, mai ales, întărirea relaţiei personale cu aceştia îi pot salva. Rugăciunile mamei lor, ale fratelui, ale prietenului mult pot în faţa lui Dumnezeu. Un om dependent are voinţa anihilată, de aceea terapiile propuse de diversele şcoli psihologice sunt ineficiente sau se dovedesc ineficiente pe termen lung.
În a doua parte a cărţii mi-am expus o parte din frământările duhovniceşti, ferindu-mă să intru în rolul celui care ştie mai bine şi care se simte în măsură să îi înveţe pe ceilalţi. Cel care a fost dependent poate da pertinent sfaturi doar unui alt dependent. Altfel ar ca şi cum o fostă prostituată ar sfătui oamenii cum să facă să îşi păstreze fecioria. Am descris pur şi simplu evenimente şi gânduri care sunt importante pentru mine, cel care sunt acum. Dacă vi se va părea că mărturia mea se sfârşeşte brusc, explicaţia ar fi că ea se continuă în viaţa mea de familist care trăieşte în Biserică. Acesta poate fi subiectul unei alte cărţi.”
Ciprian Voicilă, 17 ianuarie 2012
