miercuri, 24 martie 2010

Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine!



Și a zis Maria: “Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău! (Luca I, 38)



Acatistul Bunei Vestiri

“Astăzi este începutul mântuirii noastre și arătarea tainei celei din veac. Fiul lui Dumnezeu, Fiu al Fecioarei se face si Gavriil harul îl binevestește. Pentru aceasta și noi, împreună cu dânsul, Născătoarei de Dumnezeu să−i cântăm: Bucură−te cea plina de har, Domnul este cu tine!”




luni, 22 martie 2010

Între voia lui Dumnezeu şi voia mea!


Voia lui Dumnezeu este ca tu să fii în Rai, în Bucurie veşnică, asemenea Lui! Voia ta, în adâncul firii tale, aşa cum a făcut-o Dumnezeu, este aceeaşi. Când voia noastră este acordată perfect şi liber cu voia lui Dumnezeu, nici nu apare vreo nelinişte privind locul şi rostul nostru pe pământ şi în viaţa veşnică, pentru că atunci Duhul Sfânt e în noi şi prin El ştim toate cele ce ne sunt de folos şi spre bucuria şi fericirea pentru care am fost aduşi la existenţă.
Dar, câtă vreme tânjim după repere individuale şi avem dorinţe la care ţinem „cu orice preţ“, voia noastră nu mai este în acord cu voia firii noastre restaurate în Hristos, ci robită unei voiri pătimaşe. Poţi dori să iei examenul pentru că ai învăţat şi vrei să dobândeşti o calificare prin care vrei să-l slujeşti pe aproapele şi să dai slavă lui Dumnezeu… Sau vrei să iei examenul deşi nu prea ai învăţat şi nici nu-ţi prea place facultatea la care eşti, dar vrei să ai ceva mai uşor, mai aparte, mai grozav de lucru şi să-ţi asiguri existenţa… Conflictul e înăuntrul omului între voia chipului lui Dumnezeu din el, care doreşte asemănarea, şi voia egoului, a omului căzut, care vrea satisfacţii imediate şi cu cât mai puţin efort pe orice plan al existenţei.
Când alegem să rezolvăm acest conflict în favoarea devenirii noastre veşnice, totul devine limpede în inima şi mintea noastră şi ştim unde şi cum să aflăm răspuns la frământările şi spaimele noastre.
Dacă alegem să fim fii ai acestei lumi, vom fi mereu neliniştiţi, deprimaţi, anxioşi şi vom inventa mereu şi mereu pericole şi piedici, şi vrăjmaşi… şi, nu de puţine ori, chiar Dumnezeu va fi perceput ca vrăjmaş… Să nu fie!

Cu drag, respect şi încredere,
Maica Siluana

duminică, 21 martie 2010

Ne vorbește Părintele Paisie Aghioritul







sâmbătă, 20 martie 2010

Maica Siluana... un gând al unei zile!

Maica Siluana - întâlniri duhovnicești


vineri, 19 martie 2010

I Corinteni 13, 1-13


De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii – se vor desfiinţa; darul limbilor va înceta; ştiinţa se va sfârşi; pentru că în parte cunoaştem şi în parte proorocim. Dar când va veni ceea ce e desăvârşit, atunci ceea ce este în parte se va desfiinţa. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil; judecam ca un copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului. Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu. Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.” (I Corinteni 13, 1-13)

Sfântul Nicolae Velimirovici - Episcopul Sârbilor