Postări
Saint Silouan Athonite
“Keep your Mind in Hell and Despair Not”
luni, 1 februarie 2010
sâmbătă, 30 ianuarie 2010
Duminica Fiului risipitor
Î.P.S. Bartolomeu Anania
Pilda Fiului Risipitor ( Luca 15, 11-32 )
1. "A avea"
..."…Tata, da-mi partea ce mi se cuvine din avere": in felul in care este expusa de catre Sf. Evanghelist Luca ( singurul care relateaza Pilda Fiului Risipitor ), Pilda se intinde intre doua repere fundamentale ale ideii si actului de a avea: a avea in sens omenesc, in care avutul material poate fi divizat catre mai multe persoane si a avea in sens dumnezeiesc, antinomic (1) : avutul, prin substanta sa dumnezeiasca, este inepuizabil, deci in fata lui diviziunea devine un act fara sens, iar prin relatia sa dumnezeiasca cu "posesorii" se ofera cu infinita generozitate lor, - infinita generozitate si infinirea dumnezeiasca in substanta permitind posesiunea acestui avut ce catre oricit de multi posesori in acelasi timp, fara pericolul ( si teama implicita ) ca el s-ar putea epuiza sau ca unul din posesori s-ar putea bucura in exclusivitate de anumite parti ale avutului in detrimentul celorlalti: in fata dumnezeirii si a infinirii ei, - mai exact, in momentul in care infinirea este dumnezeiasca(2) - ideea de impartire isi pierde sensul, asa cum ideea de posesiune exclusiva isi pierde sensul, fiindca inepuizabilitatea avutului dumnezeiesc permite tuturor celor carora acesta se imparte sa-l primeasca in intregime.(CONTINUAREA AICI)
Film: Fiul risipitor
marți, 26 ianuarie 2010
luni, 25 ianuarie 2010
duminică, 24 ianuarie 2010
24 ianuarie 1921, s-a născut Valeriu Gafencu
Trăiesc flămând
Trăiesc flămând (Valeriu Gafencu) - Maicile de la Diaconești
Trăiesc flămând, trăiesc o bucurie
Frumoasă ca un crin din Paradis.
Potirul florii e mereu deschis
Şi-i plin cu lacrimi şi cu apă vie;
Potirul florii e o-mpărăţie.
Când răii mă defaimă şi mă-njură
Şi-n clocot de mânie ura-şi varsă,
Potirul lacrimilor se revarsă
şi-mi primeneşte sufletul de zgură:
Atunci Iisus de mine mult se-ndură,
Nu plângeţi că mă duc de lângă voi,
Sau c-o să fiu zvârlit ca un gunoi,
Cu hoţii în acelaşi cimitir,
Căci crezul pentru care m-am jertfit
Cerea o viaţă grea şi-o moarte de martir.
Sub crucea grea ce mă apasă sânger,
Cu trupu-ncovoiat din cer coboară-un înger
Şi sufletul mi-l umple cu credinţă;
M-apropii tot mai mult de biruinţă.
Mă plouă-n taină razele de soare
M-adapă Iisus cu apa vie,
Grăuntele svârlit în groapa-nvie
Cu viaţa îmbrăcat-n sărbătoare,
Trăiesc flămând, trăiesc o bucurie.
(Valeriu Gafencu)
