Postări
Saint Silouan Athonite
“Keep your Mind in Hell and Despair Not”
sâmbătă, 30 ianuarie 2010
marți, 26 ianuarie 2010
luni, 25 ianuarie 2010
duminică, 24 ianuarie 2010
24 ianuarie 1921, s-a născut Valeriu Gafencu
Trăiesc flămând
Trăiesc flămând (Valeriu Gafencu) - Maicile de la Diaconești
Trăiesc flămând, trăiesc o bucurie
Frumoasă ca un crin din Paradis.
Potirul florii e mereu deschis
Şi-i plin cu lacrimi şi cu apă vie;
Potirul florii e o-mpărăţie.
Când răii mă defaimă şi mă-njură
Şi-n clocot de mânie ura-şi varsă,
Potirul lacrimilor se revarsă
şi-mi primeneşte sufletul de zgură:
Atunci Iisus de mine mult se-ndură,
Nu plângeţi că mă duc de lângă voi,
Sau c-o să fiu zvârlit ca un gunoi,
Cu hoţii în acelaşi cimitir,
Căci crezul pentru care m-am jertfit
Cerea o viaţă grea şi-o moarte de martir.
Sub crucea grea ce mă apasă sânger,
Cu trupu-ncovoiat din cer coboară-un înger
Şi sufletul mi-l umple cu credinţă;
M-apropii tot mai mult de biruinţă.
Mă plouă-n taină razele de soare
M-adapă Iisus cu apa vie,
Grăuntele svârlit în groapa-nvie
Cu viaţa îmbrăcat-n sărbătoare,
Trăiesc flămând, trăiesc o bucurie.
(Valeriu Gafencu)
sâmbătă, 23 ianuarie 2010
miercuri, 20 ianuarie 2010
ŞI EU SUNT TRIST... - scrisoarea unui creştin către un narcoman
Da, e adevărat... Şi eu sunt trist...
De aceea pot înţelege atitudinea ta... Înţeleg că eşti în stare de orice ca să ţi le procuri... Te duci până în iad pentru ele... pentru cele câteva clipe de "fericire" pe care ţi le oferă drogul... Pentru că aici nu există fericire.... Lumea e un tărâm al nefericirii... Lumea e un loc în care poţi trăi doar renunţând la fericire....
Am ceva mai tare decât toate drogurile de pe piaţă... Şi dispun de cantităţi inepuizabile... GRATUIT! Singura mea problemă e că nu pot consuma decât prea puţin... Asta doare, da, doare adânc... O durere abisală şi seacă, fără convulsii... Asta e criza mea, sevrajul meu rece... Stau pe Muntele Fericirilor cu o inimă prea strâmtă, prea mică... CĂREIA ÎI LIPSEŞTE FOAMEA ŞI SETEA DE FERICIRE !...
Iată-ne, prietene, fiecare pe muntele lui... Tu pe cel al nefericirii, eu pe al fericirii, la fel de trişti, la fel de singuri...
Pe tine dependenţa te mutilează şi te distruge... Pe mine tocmai lipsa ei mă duce în iad...
În fiecare zi trecem unul pe lângă altul, fără să ne vedem, fără să ne vorbim, fiecare închis în drama lui ca în nişte morminte ambulante... Dacă, totuşi, uneori îmi arunci o privire e dispreţuitoare, plictisită... Mă socoteşti o fiinţă ştearsă, anodină, cenuşie... Ai dreptate, aşa sunt, îmi lipseşte nervul vieţii... Sunt ca un multimiliardar care moare de inaniţie, pentru că îi lipseşte apetitul...
Adevărul e că tu ai nevoie de mâncarea mea, pe când eu am nevoie de foamea ta... Ştiu că ţi-e greu să-mi citeşti cuvintele, dar am să-ndrăznesc chiar mai mult: am să îndrăznesc să te invit pe Muntele meu, la un picnic...
Aş vrea să te privesc cum mănânci Fericire... Atât.
Preluat de AICI!
