Postări
Saint Silouan Athonite
“Keep your Mind in Hell and Despair Not”
duminică, 7 iunie 2009
joi, 4 iunie 2009
Violența-boală a sufletului...
”Dragă maica,
nu am știut cum să încep altfel, decât cu un strigăt de ajutor către Domnul. Acum mă întorc către dumneavoastră și surorile mele, către frații mei: în urma unui conflict cu prietenul meu, care este un băiat credincios, cu frica lui Dumnezeu, dar și cu alte frici, am încasat o mamă de bătaie. Nici eu nu am fost ușă de biserică. L-am amenințat, când am văzut cât de tare mă umilește, am ales din arsenalul meu de arme... mitraliera, și el a dat ca un cioban, cu pumnii înfierbântați de furie.
Îmi dau seama că am căutat-o, de altfel îmi era indiferent dacă dă în mine sau nu, căci sufletul meu urlă de durere. Și a dat.
Nici o secundă nu am fost supărată, ci numai plângeam... mă durea „nebunia” lui. Mă durea că a căzut în așa răutate asupra mea, și că eu asistam neputincioasă la aceasta mizerie omenească, pe care o consider a mea și a lui... o relație care a eșuat în pumni.
De ce a dat?
Nici el nu știe exact. Eu cu atât mai puțin.
Poate că Dumnezeu o sa descopere într-o zi care a fost cauza, deși deocamdată pare a fi un cumul... Important este că eu știu că nu trebuia să dea și nici eu să-l intărât.
Acum vrea să ne împăcăm.
Inima mea tace.
Aștept să-mi treacă, si nădăjduiesc într-o minune, că am să mă pot uită în ochii lui vreodată, și va fi ca înainte.
Poate se găsește cineva să-mi dea un sfat cu privire la violență, mai ales de la cei ce au trecut prin ea. Va mulțumesc anticipat...”
”În România, după un sondaj recent, 70% din familii suferă de violență domestică, în cadrul familiei. Ce spune Biserica despre violența domestică, mai ales că și poliția a inițiat un program pe care aș dori să-l aduc in atentia Arhiepiscopiei și al Patriarhiei?
Sora Eugenia Vlad: Este foarte grăitor acest lucru. Spuneam adineaori că mânia mea în fața episcopului aproape că nu se vede. Când rămân cu cineva mai mic ca mine se arată. Aceasta este explicația că toată violența pe care o trăim noi se manifestă acolo unde contăm pe celălalt, pe iubirea lui, pe înțelegerea lui, acolo ne descărcăm ura. De ce se intâmplă acolo mai mult? E locul unde toți diavolii pe care i-am chemat în timpul zilei ne așteaptă: acasă. Tot timpul zicem: „Fir-aș…, Fire-ai…, Lua-te-ar….”Tot timpul zicem acest lucru. Îl alungăm pe Dumnezeu prin înjurături, îl chemăm pe diavolul prin înjurături, ne blestemăm si după aceea ne mirăm că ne-a bătut Dumnezeu. Diavolul credeți că stă degeaba? De foarte multe ori nu femeia țipă, ci diavolul. Nu bărbatul bate, ci diavolul. Pe diavol cine l-a chemat? Diavolul este legat, nu muțcă dacă nu ne apropiem de el; e ca si câinele - noi ne apropiem de el.
Există ți cazuri în care femeile sunt martire. Acelea sunt situații speciale. Ce putem face noi? Să ne rugăm în sfânta biserică pentru pacea tuturor. Să ne rugăm ca și când ar fi în casă la mine acest lucru și să-i învătăm pe oameni să vină să-și vindece sufletul, să se lepede de diavol, și atunci in casa lor va fi bucurie. Dumnezeu aduce bucurie. Icoana, agheasma, binecuvântarea din casă, spovedania, lepădarea de rele, Sfânta Cruce, toate acestea sunt arme, dar nu le folosim. De ce ? Pentru că vrem să ne desfășurăm, să fim „violenti”. Când e dragoste, lucrurile se schimbă. îmi spunea odată o doamnă: „Mie îmi pare bine când bărbatul meu mă ceartă, mai strigă la mine si mă gândesc: Doamne bine că l-a apucat acasă, că dacă zicea la serviciu, îl dădeau afară, rămâneam fără bani. Dar așa, eu mă mai rog, mai nu știu ce, și nu-i desfac șefii contractul de muncă și uite așa trăim in continuare.”
Să mai gândim și așa. Să avem îngăduință și să ne purtăm crucea unul altuia. Suntem slabi. Ce înseamnă să ne purtăm poverile? Înseamnă să ne purtăm sacoșa când venim de la piață? Nu, aceea-i altă povară. Înseamnă să sufăr când țipă pe nedrept la mine și să mă rog. O altă doamnă îmi zicea (aceea este iubire!): „Vă spun drept, măicuță, că dacă nu-l iubeam eu nu-l lua nimeni, dar mai ales nu-l ținea nimeni. Nici eu nu l-aș ține dacă nu l-aș iubi.” Aceasta e taina iubirii! Aceasta este iubirea!
Aici, cred că parohiile ar trebui să facă mai mult. De ce să nu avem o evidență a familiilor în care se întâmplă acest lucru și să incercăm să-i ajutăm. Consider că ASCOR-ul ar putea să fie o școală pentru lucrarea la parohii, pentru că lucrarea lui Dumnezeu este să fim una, să ne ajutăm unii pe alții cunoscându-ne. Acolo, la parohie, trebuie să ne cunoastem, acolo să-i ajutăm pe oamenii care au nevoie. Sunt copii dezbrăcați? Dacă avem o haină in plus, știm cui să i-o dăm! Avem oameni in închisoare? Să aflăm cum îi cheamă pe cei din închisoare și să ne rugăm pentru ei! Avem oameni în spital? Să facem la fel. Băbuțele ca mine ce să facă în biserică? În loc să șușotească: „Uite pe doamna preoteasă cum s-a îmbrăcat azi…”să zică: „Ce-o fi făcând băiatul lu' cutare, că era la pușcărie. Hai să facem o Psaltire.” Facem grupuri de Psaltire, ne rugăm pentru cei din închisoare, ne rugăm pentru cei care sunt la secte. Să vedeți atunci ce lucrare!
Sunt multe parohii, sunt mari, e greu, dar cred că s-ar putea face ceva. De ce toată inteligența unui consilier să se epuizeze în a sta covorul drept. E bine să stea covorul drept, dar când ești consilier al Bisericii în parohie trebuie să vezi ce se întâmplă cu fiii acelei parohii. Cred că aceasta este o cale.
Pr.Vasile Mihoc. În ce privește violența, noi suntem deformați și de o tradiție prea îndelungată de violență. Cred că ați auzit cu toții de Pravila Mare de la Govora. Era o carte de legi inspirată din dreptul bizantin unde legile bisericeși sunt puse alături cu legile de stat. Acolo există un capitol intitulat așa:„Despre cum, când și în ce chip își va bate bărbatul pe muierea sa.” Legea dorea să stabilească de unde și până unde situația devine caz penal. Răspunsul era că devine vinovat numai când o bătea „cu vrăjmășie”. Apropó... spunea maica de iubire. După acea pravilă, dacă nu o bate cu vrăjmășie nu e grav, în sensul că nu devine caz penal. Dacă o bătea cu palma sau cu pumnul nu însemna că o bătea cu vrăjmăsie. Numai de o bătea cu lemnul și mai ales dacă se rupea lemnul, aceasta era o dovadă în fața judecătorului.
Există o lungă tradiție. Vă spuneam că aceste legi sunt inspirate din legile bizantine, creștine. Bizanțul a adoptat un astfel de sistem care a influențat și legislația românească. Vă dați seama că într-o tradiție (aș spune-o, în sens negativ!) atât de îndelungată, este greu de făcut ceva. Societatea modernă descoperă din ce în ce mai mult aceste situații, această dramă care trebuie vindecată. Apropó de copii: nu cu legea se va rezolva problema acestora. Faptul că a apărut o lege care-i apără pe copii, e foarte bine asta și e necesară pentru că sunt familii în care copiii si soțiile sunt victime (uneori si bărbații sunt victimele soțiilor). Mijloacele duhovnicești sunt însă cele mai aducătoare la scop. Sunt multe cazuri, în fiecare parohie, în care femeile poartă în spinare un bărbat bețiv si rău. In fine, ele duc familia si el nu aduce nimic în casă, ba dimpotrivă, când s-au terminat banii de băut o bate pe soție și mai ia si bănișorii ei ca să meargă să-i bea. Sunt cazuri, destul de multe, și nu se întâmplă, să stiți, numai în case de neintelectuali, ci și în case de intelectuali, iar situația este reală si gravă.
Sora Eugenia Vlad: Adevărul este, însă, și de partea cealaltă. Eu știu ce înseamnă violența casnică, că tata o bătea pe mama - Dumnezeu să-l odihnească și să-l ierte! - și cea mai mare groază a mea era aceasta. Dar am văzut o dată, pe stradă, cum și când poate fi bătută o femeie?! Două persoane se certau pe stradă; bietul om, fiind pe stradă, nu îndrăznea să-i facă ce i-ar fi făcut în casă - ea profita de asta. El îi tot zicea: „Taci, femeie!” Ea nu numai că nu tăcea, zicea si mai tare. Am simțit că dacă nu tace…. Ea nu a simțit și nu a tăcut. A luat-o! El i-a dat un pumn și a plecat mai departe și ea a inceput să urle că a bătut-o. M-am apropiat de ea și i-am spus: „Eu eram în spatele dumitale, dacă tăceai, scăpai.”Ea îmi răspunde: ”Da ce, eu sunt mai proastă?” Apăi, așa deșteptăciune!
O altă poveste cu un cuplu. Doi tineri au venit la mine. A venit întâi fata și-mi spunea că ea divorțează pentru că bărbatul ei a bătut-o. Și mi s-a părut într-adevăr foarte grav. La fel cum a spus părintele, am zis să avem răbdare, e o tradiție, trebuie să luptăm și noi și nu stiu ce…. „Nu, nu, că m-a bătut!”; „Spune, fetița mea, când te-a bătut ce făceai, dormeai?” Zice: „Nu.”; „Făceai mâncare?”; „Nu.” „Ii spuneai că-l iubesti?”; „Nu.”; „Dar ce făceai?” „Țipam.”, „Tare?”; „Da.”; „De mult?”; „Da.”; „Si el ce a făcut?”; „Mi-a dat o palmă.”; „Ei, păi nu te-a bătut; după aceea ai tăcut?”; „Da..”; „Pur si simplu te-a făcut să taci. Nu a găsit repede altă metodă să te facă să taci.”
Am trimis-o acasă să citească rugăciunea pentru soț din cartea de rugăciuni și să se gândească că a murit bărbatul ei. Am trimis vorbă ți lui și am zis: „Uite, stai departe de ea și las-o, și gândește-te că a murit, și că ai scăpat de ea.” Au venit peste trei zile împreună și au zis că ei se iubesc foarte tare și că sunt așa de bucuroși că nu au murit. Lucrurile trebuiesc nuanțate, dar să nu ne prefacem că aceasta nu e o problemă.”
(Să nu ne temem de duhul lumii acesteia, Sibiu,13 decembrie,1998)
Cycle of violence (Ciclul violenței)
Domestic abuse falls into a common pattern, or cycle of violence:
Abuzul domestic ”alunecă” într-o schemă comună sau ciclu al violenței:
Abuse — The abuser lashes out with aggressive or violent behavior. The abuse is a power play designed to show the victim "who is boss."
- Abuzul - Abuzatorul atacă printr-un comportament agresiv sau violent. Abuzul este un joc ”de-a puterea”, destinat să-i arate victimei "cine este şeful."
- Guilt — After the abusive episode, the abuser feels guilt, but not over what he's done to the victim. The guilt is over the possibility of being caught and facing consequences.
- Vinovăţia - După episodul abuziv, abuzatorul se simte vinovat dar nu pentru ceea ce a făcut victimei. Vinovăția este in legătură cu posibilitatea de a fi prins si de a-și asuma consecințele.
- Rationalization or excuses — The abuser rationalizes what he's done. He may come up with a string of excuses or blame the victim for his own abusive behavior—anything to shift responsibility from himself.
- Raţionalizarea sau scuzarea - Abuzatorul conștientizează ceea ce a făcut. Ar putea sa apară cu un șir de explcații sau chiar sa blameze victima pentru comportamentul său abuziv-orice pentru a muta responsabilitatea de la el.
- "Normal" behavior — The abuser does everything he can to regain control and keep the victim in the relationship. He may act as if nothing has happened, or he may turn on the charm. This peaceful honeymoon phase may give the victim hope that the abuser has really changed this time.
- Comportament "Normal" - abuzatorul face tot ce-i stă în putință pentru a recâştiga controlul şi a păstra victima în relaţie. El poate să acţioneze ca şi cum nimic nu s-a întâmplat sau încearcă să-și utilizeze farmecul. Această fază paşnică ”de lună de miere” poate să-i dea victimei speranţa că abuzatorul s-a schimbat cu adevarat de data aceasta.
- Fantasy and planning — The abuser begins to fantasize about abusing his victim again, spending a lot of time thinking about what she's done wrong and how he'll make her pay. Then he makes a plan for turning the fantasy of abuse into reality.
- Fantezie şi planificare - Abuzatorul începe să fantezeze despre cum să-și abuzeze victima, din nou, petrecând timp îndelungat gândindu-se la ce a făcut aceasta greșit și cum să o pună să plătească. Apoi face un plan de transformare a fanteziei în realitate.
- Set-up — The abuser sets up the victim and puts his plan in motion, creating a situation where he can justify abusing her.
- Set-up - Abuzatorul pregătește victima și își pune planul în acțiune, creează o situație în care abuzul asupra ei va fi justificat.
Spousal abuse and battery are used for one purpose: to gain and maintain total control over the victim. In addition to physical violence, abusers use the following tactics to exert power over their wives or partners:
Abuzul asupra partenerului şi bătăile sunt utilizate cu un singur scop: de a câştiga şi a menţine controlul in întregime asupra victimei. În plus faţă de violenţă fizică, abuzatorii utilizează următoarele tactici pentru a-și exercita puterea asupra soţilor sau a partenerilor:
- Dominance — Abusive individuals need to feel in charge of the relationship. They will make decisions for you and the family, tell you what to do, and expect you to obey without question. Your abuser may treat you like a servant, child, or even as his possession.
- Dominarea - este nevoia abuziva a indivizilor de a se simti responsabili pentru o relație. Ei vor lua decizii pentru tine si familie, şi aşteptă să te supui indiscutabil. Cel care te abuzează te poate trata ca pe un servitor, copil, sau chiar un bun a lui.
Humiliation — An abuser will do everything he can to make you feel bad about yourself, or defective in some way. After all, if you believe you're worthless and that no one else will want you, you're less likely to leave. Insults, name-calling, shaming, and public put-downs are all weapons of abuse designed to erode your self-esteem and make you feel powerless.
- Umilirea - Abuzatorul va face tot ce-i stă în putință pentru a te face să te simţi prost, sau cu multe deficiențe. Dupa toate acestea, daca crezi ca esti lipsit de valoare şi de faptul că nimeni altcineva nu te vrea, este puţin probabil ca ți-ar plăcea să pleci. Insultele, poreclele, umilirea şi înjosirea în public sunt toate armele abuzatorului menite să erodeze respectul tău de sine şi a te face să te simţi lipsit de putere.
- Isolation — In order to increase your dependence on him, an abusive partner will cut you off from the outside world. He may keep you from seeing family or friends, or even prevent you from going to work or school. You may have to ask permission to do anything, go anywhere, or see anyone. Source: Domestic Abuse Intervention Project, MN
- Izolarea - În scopul de a creşte gradul de dependenţă faţă de el, un partener abuziv te va îndepărta de lumea ta exterioară. Poate te va împiedica să-ți vezi familia sau prietenii sau chiar să te avertizeze să nu mergi la muncă sau la şcoală. Este posibil să trebuiască să ceri permisiunea de a face ceva, de a merge undeva, sau de a vedea pe cineva.
- Threats — Abusers commonly use threats to keep their victims from leaving or to scare them into dropping charges. Your abuser may threaten to hurt or kill you, your children, other family members, or even pets. He may also threaten to commit suicide, file false charges against you, or report you to child services.
- Ameninţările - Abuzatorii utilizează frecvent amenințarile pentru a evita să fie părăsiți de către victime sau speriindu-le... Abuzatorul te poate amenința că te rănește sau ca te omoară, pe tine sau copiii, alţi membrii ai familiei, sau chiar animale de companie. El poate, de asemenea, să te amenințe ca se va sinucide, o însumare de false amenințari împotriva dumneavoastră sau că vă va denunța la serviciile de protecția copilului.
- Intimidation — Your abuser may use a variety of intimation tactics designed to scare you into submission. Such tactics include making threatening looks or gestures, smashing things in front of you, destroying property, hurting your pets, or putting weapons on display. The clear message is that if you don't obey, there will be violent consequences.
- Intimidarea - Abuzatorul poate folosi o varietate de tactici aluzive menite să te sperie spre a te umili. Astfel de tactici includ: imagini și gesturi amenințatoare, obiecte sparte în fața ta, distrugerea locuinței, rănirea animalului de casă, sau chiar apariția armelor. Mesajul este clar, dacă nu te supui, consecințele sunt violente.
- Denial and blame — Abusers are very good at making excuses for the inexcusable. They will blame their abusive and violent behavior on a bad childhood, a bad day, and even on the victims of their abuse. Your abuser may minimize the abuse or deny that it occurred. He will commonly shift the responsibility onto you: Somehow, his violence and abuse is your fault.
- Negarea și învinovățirea - Abuzatorii sunt foarte buni la a inventa scuze pentru ceea ce este nescuzabil. Ei vor da vina comportamentului lor abuziv-violent pe o copilărie nefericită, sau pe o zi proastă, şi chiar pe victimele abuzului lor. Abuzatorul poate minimaliza abuzul sau neagă faptul că s-a produs. Frecvent va comuta responsabilitatea pe tine: Cumva, violenţa şi abuzul ar fi din vina ta.
Materiale preluate de AICI
Conferința maicii Siluana din Toronto, noiembrie 2007
Conferința maicii Siluana din Toronto-cu traducere în limba engleză
”Nimic nu-i mai frumos și mai adevarat decât să începi ceva cu ”Împărate Ceresc”, eu cunosc foarte mulți oameni care-L iubesc pe Dumnezeu și care au o relație strânsă cu Dumnezeu, în Sfânta Biserică dar care nu știu ce să facă cu Dumnezeu și de câte ori mă gândesc la situația asta îmi aduc aminte de o carte pe care am citit-o când eram copil probabil, sau mai tânără, ”Prinț și cerșetor” și acolo se înlocuiește prințul cu un cerșetor, semănau foarte tare fizic și prințul ajunge cerșetor și cerșetorul rămâne în casa regală. Înainte să schimbe hainele, prințul adevărat a ascuns sceptrul și familia regală tot căuta sceptrul dar prințul-cerșetor nu știa că obiectul acela cu care el spărgea nuci era sceptrul regal. De multe ori, mergem la Biserică, luăm Duh Sfîânt, luam har și în cel mai bun caz, ”spargem nuci” cu el. Când am descoperit asta am zis, Doamne, fă ceva cu mine ca să le spun oamenilor taina asta. Primii oameni care m-au crezut au fost copiii, încet, încet am descoperit și în oamenii mari, oameni care aud...”
luni, 1 iunie 2009
De ziua copilului!
Albul de iasomie,
mi-a mirosit a tine...copile!
E sărbatoare și-ți dăruiesc o floare,
Din tufa de sub geam!
E albul din mine, din tine
De iasomie.
Să-mi crești copile...
și...La mulți ani!
vineri, 29 mai 2009
"Biserica și adolescenții secolului XXI", Canada, 4 noiembrie 2007
Conferința maicii Siluana la Montreal, 4 noiembrie,2007
Mănăstirea ... școală a iubirii
Dacă nu faci parte din cei care "se trezesc" într-o situaţie, împinşi de dorinţe sau de spaime mai mult sau mai puţin conştiente, şi Îl caută pe Dumnezeu după ce au ajuns acolo, atunci, este simplu: înveţi să duci lupta cea bună aici şi acum. Aici şi acum suntem pe Cale, suntem cu şi în Domnul şi El e în noi. Acum învăţăm să nu mai trăim noi, ci El să trăiască în noi. Şi această învăţare se face la şcoala Poruncilor Lui, cu puterea şi lumina adusă de ele. Acum învăţăm să "căutăm mai întâi Împărăţia Lui" ca "restul să se adauge nouă"! Acum învăţăm să intrăm în Bucuria Lui pe care nu o ia nimeni de la noi. Acum învăţăm că nu mai trebuie să ne risipim energia încercând să scăpăm de necazuri, pentru că acum ştim că "în lume necazuri vom avea, dar El a biruit lumea". Acum învăţăm să ne hrănim cu El, să respirăm în El, să-I răspundem la iubire într-o lume care Îl respinge şi Îl acuză. Acum învăţăm să fim martorii Bucuriei Lui în această lume bolnavă de frică, de ură, de lipsă de sens, pentru ca toţi să-L cunoască şi să se întoarcă la El. Făcând toate acestea, intrarea în călugărie sau în Taina Nunţii vor deveni ceea ce sunt de fapt: uşi de intrare pe "stadionul" şi "în echipa" care ne vor ajuta să dobândim cununa Bucuriei veşnice!
O măicuţă, într-o mănăstire, nu are nici o obligaţie. Tot ce face, face din dragoste, sau din dorinţa de a face totul din dragoste. O mânăstire este o scoală a iubirii în care ucenicii învaţă să fie blânzi şi smeriţi cu inima (o adevărată moarte şi înviere) de la Domnul şi Învăţătorul nostru Iisus Hristos.
De multe ori această şcoală e aspră, dureroasă, plină de peripeţii şi întristări, este de fapt, un adevărat război. Dar e multă Bucurie şi Pace pentru cel ce a ales să moară lumii acesteia pentru a se naşte şi creşte în "viaţa veacului ce va să fie".
O măicuţă învaţă în mănăstire să-L lase pe Domnul să-i transforme întreaga viaţă, cu lucrarea Duhului Său Cel Sfânt, în Rugăciune, Liturghie şi Euharistie. Şi, mai ales, învaţă să nu se teamă de iadul pe care trebuie să-l străbată împreună cu Domnul pentru a ajunge în Împărăţia dinlăuntrul ei.
Atâta timp cât cauţi o cale nu eşti pe Cale! Căsătoria şi călugăria nu sunt căi, ci locuri de întâlnire specială cu Domnul Care este Calea şi de creştere duhovnicească împreună cu El ca să fim pururi acolo unde este El...
Va veni o zi, copil drag, în care vei mulţumi fiecărui om că este pur şi simplu! Atunci, Domnul va fi lucrat deja cu dorul tău de acum şi va fi biruit împotrivirea egoului la devenirea întru Domnul, la devenirea întru a fi, la împlinirea setei tale de a fi!
Pentru asta te-ai născut, şi pentru asta s-a născut orice om pe lume. O vreme el, omul, nu ştie asta. Dar încet, încet, durerea, anxietatea, depresia, suferinţa fără nume care ţâşneşte din inima omului la fiecare contact cu această lume, îl ajută să-şi asculte adâncul fiinţei, să-şi audă dorul de absolut, de iubire absolută, de fericire absolută... atunci, va auzi şi glasul lui Dumnezeu din adâncul lui: Eu sunt Viaţa, Adevărul şi Calea pe care le cauţi! Primeşte-Mă în inima şi în viaţa ta, aşa cum e ea acum şi aici. Şi eu te voi primi în Bucuria Mea!
Maica Siluana
Fragmente din volumul I, ”Impreună dumiriri pe Cale”
