Gabor Maté -The power of addiction and the addiction of power, (Puterea dependenței și dependența de putere, Rio de Janeiro, Brazilia, iunie 2012)

Gabor Maté, este un  medic canadian, născut în Ungaria, specializat în studiul si tratamentul dependenței și de asemenea, recunoscut la nivel mondial prin perspectiva sa unică referitoare la Tulburarea cu Deficit de Atenție dar și prin convingerea lui fermă în legătura dintre minte și sănătatea organismului.

În cuvântul de mai jos, dr. Gabor Maté, m-a impresionat prin simplitatea și claritatea cu care abordează o problemă atât de complexă, precum cea legată de dependență! Vă recomand să urmăriți acest material de 18 minute, pe care am încercat să-l traduc cât mai aproape de mesajul pe care vrea să-l transmită, spre folosul celor care sunt preocupați de această problemă!

Transcriere:

Sunt aici pentru a vă vorbi despre dependență, despre puterea dependenței, dar și despre dependența de putere.  

Ca doctor în Vancouver, Canada am lucrat cu oameni foarte, foarte, dependenți.  Oameni care folosesc heroina, folosesc cocaina, consumă alcool, cristal Meth sau orice alt tip de drog cunoscut de om până acum.   Iar acești oameni suferă! Dacă succesul unui doctor ar fi măsurat din perspectiva a cât de mult trăiesc pacienții lui,   atunci aș inregistra un eșec răsunător, deoarece pacienții mei, mor foarte tineri.   Mor infestați cu HIV, mor de hepatita C, mor de infecții ale valvelor cardiace, ale creierului, coloanei vertebrale, inimii, fluxului sanguin.  Mor prin sinucidere, supradoză, ca urmare a unor acte de violență sau alte cauze accidentale.   Privind la acești oameni îți vin în minte cuvintele marelui romancier egiptean, Naguib Mahvouz, care scria:   "Nimic nu înregistrează mai bine efectele unei vieți triste, precum expresia organismul uman."  Acești oameni pierd totul. Își pierd sănătatea, frumusețea, dinții, averea, relațiile cu ceilalți și, în final, de multe ori își pierd inclusiv viața!  Și totuși, nimic nu-i clintește din dependența lor, nimic nu-i determină să renunțe la dependența lor.  Dependențele sunt foarte puternice iar întrebarea pe care o punem este: de ce?   Referitor la ceea ce mi-a zis unul dintre pacienții mei: "Nu mi-e frică să mor", "Mi-e frică să trăiesc."  Ne punem întrebarea: de ce se tem acești oameni să trăiască?  Pentru a înțelege dependența, nu te poți uita la ce e în neregulă cu ea, trebuie sa te uiți la ce furnizează dependența.   Cu alte cuvinte, la ce obține respectiva persoană prin această dependență? Ce este acel ceva pe care altfel nu-l poate avea?   Ceea ce dependentul obține, este eliberarea de durere, este senzația de pace, de control, de calm, însă cu un caracter temporar.   Întrebarea este: de ce lipsesc aceste atribute din viața lor, ce s-a întâmplat cu ei?  Acum, daca te uiți la toate aceste droguri precum heroina, morfina, codeina, cocaina, alcoolul,  toate acestea sunt calmante pentru durere. 

Într-un fel sau altul toate au rolul de a alina durerea.  Și astfel adevărata întrebare referitoare la dependență nu este: de ce dependența ci, este: de ce durerea?  Am terminat de curând, de citit biografia lui Keith Richards, chitaristul celor de la Rolling Stones,  lumea este surprinsă că Richards se află încă în viață, după cum probabil știți, el a fost, timp îndelungat, un mare dependent de heroină.  În biografia sa menționează că dependența este o permanentă cautare a uitării, a uitării de sine.   El spune că "trecem prin toate aceste contorsiuni, doar pentru a nu fi noi înșine pentru câteva ore."   Am înțeles foarte bine asta, fiindcă îmi cunosc propriul discomfort de a sta cu mine însumi,  de a fi în pielea mea, cunosc dorința de a evada din propria mea minte.  Psihiatru britanic ... R.D. Laing a spus că cele trei lucruri de care oamenii se tem cel mai tare sunt: teama de moarte, teama de ceilalți și teama de propria minte.  O lungă perioadă de timp, din viața mea, am dorit să-mi distrag atenția de la mintea proprie, îmi era frică să fiu singur cu ea.  Și cum aș face asta? Ei bine, nu am folosit substanțe chimice dar am făcut asta prin muncă, implicându-mă în numeroase activități.  De asemenea am făcut asta prin cumpărături, în cazul meu, prin CD-uri de muzica clasică.   Am fost un dependent la modul autentic, care a cheltuit 8.000 de dolari într-o săptămână, pe CD-uri cu muzică clasică,  nu pentru că am vrut, ci pentru că nu am putut stopa dorința de a merge înapoi la magazin.  Ca și medic, asistam la nașterea multor copii și odată, am lăsat o femeie în travaliu în spital pentru a putea procura muzică clasică.   Exista posibilitatea să mă întorc la timp, dar odată aflat in magazin, nu poți pleca, fiindcă apar acești „vânzători” de muzică, care te întreabă:  "Prietene, ai ascultat ultima apariție din ciclul simfoniilor lui Mozart?", "Nu ai ascultat-o? ".  În consecință, am ratat nașterea acelui copil, iar când m-am întors acasă mi-am minți soția, exact cum o face orice dependent.  Mi-am ignorat proprii mei copii din cauza obsesiei mele pentru muncă și muzică.  Cunosc așadar foarte bine la ce se referă această fugă de propriul sine.  Definiția mea pentru dependență este: orice comportament care iți oferă o eliberare temporară, o plăcere de moment, dar care, pe termen lung aduce prejudicii, are consecințe negative și nu poate fii oprită, în ciuda acestor consecințe negative. 

Din acestă perspectivă, se poate înțelege că există foarte multe dependențe. Da,  există dependența de droguri, dependenta de a consuma,   există dependența de sex, de internet, de cumpărături, dependența de mâncare.  Budiștii au această idee, de „fantome” interioare flămânde, aceste creaturi cu burțile mari și goale  și gâturi mici, sfrijite cu guri mici, care nu le permite să obțină suficient, și astfel nu pot   umple acest gol interior. Noi toți suntem in societate niște creaturi flămânde,  toți purtăm acest gol interior și mulți dintre noi încearcăm să umplem golul, cu ceva din afară  iar dependența este tocmai încercarea de a umple acest gol, cu ceva din exterior. Acum, dacă doriți, ne putem pune întrebarea, de ce suferă acești oameni, nu poți invoca doar moștenirea lor genetică,  ci trebuie sa te uiți la viețile lor. În cazul pacienților mei, cei mai   dependenți dintre ei, e foarte clar de ce au această durere. Pentru că au fost abuzați   toată viața lor, și-au început viața ca și copii abuzați. Majoritatea femeilor cu care am lucrat   în decursul celor doisprezece ani, câteva sute, toate au fost abuzate sexual, ca și copii.   Inclusiv bărbații au fost traumatizați, abuzați sexual, neglijați,   abuzați fizic, abandonași și răniți emoțional de multe ori. Și de aceea   apare această durere. Și mai intervine ceva : creierul uman. Creierul uman dezvoltă   o interacțiune cu mediul, ea nu este doar genetic determinată. Un fel de formă de dezvoltare a creierului determinată de mediu. O să vă exemplific două experimente   cu soareci. Iei un șoricel, îi pui mâncare în   gură și el va mânca, se va bucura de ea și o va înghițiți, dar dacă pui mâncarea jos  la câțiva centimetri distanță de nasul lui, nu se va deplasa să mănânce, va muri mai degrabă de foame   decât să mânânce. De ce? Pentru că, genetic, i-au fost eliminați receptorii pentru un produs chimic   din creier, numit dopamina. Dopamina este stimulentul chimic al motivație. Dopamina   este produsă atunci când suntem motivați, încântați, plini de viață, când vibrăm, când suntem curioși,   când vrem să mâncăm sau să facem dragoste. Fără dopamina, nu avem nici o motivație.  Ce crezi că va obține dependentul? Când dependentul își injectează cocaină, atunci când dependentul  ia crystal Meth sau orice alt drog, creierul declanșează o cantitate de dopamina și   întrebarea este: ce s-a întâmplat cu creierele lor, de la început? Pentru că este un mit   că drogurile crează de la sine dependență. Drogurile nu determină singure dependența, pentru că cei mai mulți oameni  care le încearcă, nu devin dependenți. Deci, întrebarea este: de ce sunt unii oameni mai vulnerabili   în a deveni dependenți? La fel ca și mâncarea, aceasta nu crează dependență, dar unii oameni devin dependenți de ea. Mersul la cumpărături,   nu este dependență, dar pentru unii oameni este, statul la televizor nu este dependență, dar la unele persoane  este. Întrebarea este: de unde vine această predispoziție?   S-a făcut un alt mic experiment cu șoareci, nou-născuți, în cazul în care sunt separați de   mamele lor, aceștia nu vor plânge. Acum, ce însemna aceasta în sălbăticie? Înseamnă   că ar muri. Pentru că numai mama protejează viața puilor, alăptându-i și de ce?   Deoarece genetic au pierdut receptorii, locurile unde se fac legăturile chimice  în creier, endorfinele, care la fel ca și substanțele din categoria morfinelor;   au rol în calmarea naturală a durerilor. De asemenea, endorfinele, fac posibilă   experiența iubirii, ele fac posibilă experiența atașamentului pentru părinți  și atașamentul părinților pentru copil, astfel încât acești șoricei, lipsiți de receptori pentru endorfine   din creierele lor, in mod firesc, nu-și caută mamele.  Cu alte cuvinte, dependența de aceste droguri și, desigur, heroina si morfina,  în primul rând acționează la nivelul endorfinelor, acesta fiind și motivul pentru care funcționează. Și astfel,   ne întrebăm: ce se întâmplă cu acești oameni, care au nevoie de aceste substanțe chimice, din exterior?  Ceea ce se întamplă este că atunci când sunt abuzați ca și copii, acele circuite nu se dezvoltă firesc.   Când nu primești dragoste și afecțiune în viața ta, când ești foarte, foarte mic,   atunci acele circuite cerebrale importante, pur și simplu nu se dezvoltă corespunzător. Și în situațiile de  abuz, lucrurile pur și simplu nu funcționează firesc si creierele lor sunt predispuse,  spre dezvoltarea adicției când consumă droguri. Abia acum se simt normal, eliberați de durere, abia acum simt iubirea.   O pacientă mi-a spus: "când am făcut prima dată heroină", am simțit   o imbrățișare caldă, ca atunci cînd o mamă își îmbrățișează copilul. "   Am trăit același gol, poate nu în aceeași măsură ca și pacienții mei. Ce sa întâmplat în situația mea:  m-am născut în Budapesta, Ungaria, în anul 1944, din părinți evrei, puțin înainte  de ocuparea Ungariei de către nemți și știți ce s-a întâmplat cu poporul evreu în Europa de Est.   Aveam 2 luni atunci, când armata germană s-a mutat în Budapesta. Și a doua zi după aceasta,   mama mea a sunat medicul pediatru și i-a spus, "vă rugăm să veniți să-l vedeți  pe Garbor, pentru ca plânge tot timpul” și i-a zis pediatrul: „Desigur,   voi veni să-l văd, dar trebuie să vă spun, că toți pacienții mei, copii evrei, plâng aceste zile. "  Care era motivul? Ce știau copiii despre Hitler sau genocid sau război? Nimic! Ceea ce am   detectat ca și copiii era stresul, teroarea și depresia care de fapt   modelează creierul copilului.   Ceea ce s-a întâmplat atunci: am primit mesajul că lumea nu mă vrea   dacă mama mea nu este fericită lângă mine, nu mă vrea. De ce am devenit dependent de muncă,   mai târziu? Pentru că dacă ei nu mă vor, cel puțin poate vor avea nevoie de mine. Și voi   deveni un medic important și ei vor avea nevoie de mine și în felul acesta   o să schimb sentimentul că nu m-au vrut la început. Ce înseamnă asta? Înseamnă că   lucrez tot timpul, și când eu nu lucrez, mă consum prin cumpărarea de muzică. Ce   mesaj primesc copiii mei? Copiii mei primesc același mesaj, că nu sunt doriți! Și astfel   le-am transmis mai departe durerea și suferința în mod inconștient,   de la o generație la alta. Evident, există multe modalități pentru a umple acest gol,   diferite pentru fiecare persoană în parte, dar golul revine mereu   la ceea ce nu am primit când eram foarte mici.   Și apoi ne uităm la dependenții de droguri  și gândim: "Cum poți oare să-ți faci așa ceva?   Cum poți să-ți injectezi această substanță în organism, care te va ucide probabil, în timp?"   Dar, priviți și la ce facem noi Planetei noastre! Expulzăm tot felul de lucruri în aer, în apă sau în mediu înconjurător,  care ne ucid pe noi și ucid Planeta. Acum care dependență este mai mare?   Dependența de petrol? Sau cea pentru consum? Care provoacă un rău mai mare? În fapt îi   judecăm pe dependenții de droguri pentru că, vedem că sunt la fel ca noi și nu   ne place asta, ne place să spunem: "Ești diferit de noi, ești mai rău decât noi!"   În drum spre São Paulo și Rio de Janeiro, citeam New York Times, numărul apărut   pe 9 iunie 2012 și era un articol despre Brazilia, despre un om numit Nísio  Gomes, un lider al tribului guarani din Amazon, care a fost ucis în noiembrie anul trecut,   ați auzit probabil despre el. A fost ucis pentru că dorea să-și protejeze oamenii lui,   de marii fermieri, de companiile care invadează pădurile tropicale, le distrug și   distrug habitatul natural a populației native de indieni de aici, din   Brazilia. Vă spun că aceasta vine din Canada, același lucru s-a întâmplat acolo.   Mulți dintre pacienții mei sunt de fapt nativi indieni,   din Canada și care sunt puternic dependenți. Ei reprezintă un procent mic din populație  dar constituie un procent consistent al oamenilor din închisori, al oamenilor dependenți,  al celor care sunt bolnavi mintal, al celor care se sinucid. De ce? Pentru că au fost deposedați   de pământurile lor, uciși și abuzați din generație în  generație. Dar întrebarea pe care ne-o punem este, dacă putem înțelege   suferința acestor oameni și modul în care suferința îi face să găsească alinare   în dependențele lor; ce putem spune însă despre cei care fac aceste abuzuri? De ce sunt ei dependenți?   Ei bine, aceștia sunt dependenți de putere, sunt dependenți de bani, sunt dependenți  de a acumula. Ei doresc să se extindă tot mai mult. În încercarea de a înțelege  dependența de putere, m-am uitat la unii dintre cei mai puternici oameni din istorie. M-am uitat  la Alexandru cel Mare, m-am uitat la Napoleon, m-am uitat la Hitler, m-am uitat la Genghis-Kahn,  M-am uitat la Stalin. Este foarte interesant că atunci când te gândești la aceste persoane, în primul rând,   te întrebi de ce aveau nevoie de atât de multă putere? Interesant, că din punct de vedere fizic erau foarte mici   de statură, de mărimea mea, sau mai mici. Au venit din afara țărilor lor, nu au făcut parte din populația majoritară. Stalin era georgian, nu rus, Napoleon era corsican, nu   francez, Alexandru a fost macedonean, nu grec și Hitler a fost austriac, nu  german. O intensă senzație de nesiguranță și inferioritate.   Au nevoie de putere pentru a se putea simți confortabil cu ei inșiși, să crească tot mai mult, pentru a obține puterea  au fost foarte dispuși să poarte războaie și să ucidă o mulțime de oameni. Pur și simplu,   pentru a menține această putere. Nu spun că doar oamenii mici de statură sunt însetați de putere  dar este interesant să urmărim aceste exemple. Pentru că puterea și dependența de putere, este  întotdeauna legată de încercarea de a umple golul interior cu ceva exterior. Napoleon, aflat în exil pe insula Sf. Elena, după ce a pierdut puterea, a spus, "Iubesc puterea,   iubesc puterea!", nu se putea imagina pe sine, fără această putere. Nu-și mai găsea scopul său   fără acea putere exterioară. Este foarte interesant atunci cand compari aceaste situații  cu istoria lui Buddha sau Iisus. Dacă te uiți la istoriile lui Iisus și a lui Buddha, ambii au fost ispitiți de diavol și unul dintre lucrurile pe care diavolul   li le oferă, este puterea, puterea pământească, și amândoi spun: nu. De ce pot spune nu? Spun nu,  deoarece puterea pe care o au ei este interioară, nu au nevoie de   puterea din afara. Amândoi spun nu, pentru că ei nu doresc să controleze oamenii, ei vor   să învețe oamenii. Vor să învețe oamenii prin exemplu, prin cuvânt și prin înțelepciune,  nu prin forță. Ambii refuză puterea și este foarte interesant ce spun despre asta.   Iisus spune că puterea și realitatea nu se află în afara ta, se află în lăuntrul tău. El   spune că Împărăția lui Dumnezeu este în noi. Buddha, înainte de a muri în fața călugărilor săi îndurerați,  le spune: "nu plângeți", spune el, "nu mă venerați,   găsiți lumina în interiorul vostru, fiți voi lumina voastră, care să vă lumineze din interior. În același fel și noi privind la această lume complicată, cu distrugerea mediului și încălzirea globală,  cu toate distrugerile din oceane, să nu așteptăm schimbarea de la cei aflați la putere!  Pentru că cei de la putere, mi-e teamă să o spun, sunt de foarte multe ori, o parte dintre  cei mai goi oameni din lume iar ei, nu vor schimba lucrurile pentru noi.   Avem datoria să găsim lumina în noi înșine, trebuie să căutăm lumina în cadrul comunităților noastre,  în înțelepciunea noastră și în creativitatea proprie. Nu putem aștepta ca cei aflați la putere să facă   lucruri mai bune pentru noi, deoarece acestea nu se va întîmpla niciodată dacă nu vine de la noi.  Ei spun că natura umană este competitivă, că natura umană este agresivă, că natura umană   este orientată spre sine - lucrurile stau de fapt invers, natura umană este de fapt cooperativă, natura umană  este, de fapt generosă, natura umană este de fapt orientată spre comuniune. Ceea ce vedem aici, la acestă  conferință, oameni care împărtășesc informații, oameni care primesc informații, oameni determinați  să aibă o viață mai bună, aceasta este de fapt natura umană. Ceea ce vreau să spun este, că în cazul în care  vom găsi lumina din interiorul nostru, în cazul în care vom găsi firescul, vom fi cu adevărat noi înșine!  Vom fi, de asemenea, mai buni cu ceea ce este în jurul nostru. Mulțumesc!

Traducerea aparține site-ului www.harrdelos.com și este deschisă oricărei îmbunătățiri!