SINAXAR
Întru această zi, pomenirea Cuviosului şi de Dumnezeu purtătoriului Părintelui nostru,
Siluan Afthonitul, carele s’a nevoit în Sfântul Munte, în Mănăstirea Rusească a Sfântului
Mare Mucenic Panteleimon, şi cu pace s’a săvârşit întru Domnul în anul mântuirii 1938.
Stihuri:
Pre Hristos, pre Carele mai nainte în viaţă l-ai văzut, Siluane,
Pre Acela acuma îl priveşti, dar nu ca prin oglindă.
Se veseleşte cu firea patria ta, Părinte,
Se bucură Afthonul, carele întru Duhul te-a hrănit:
Priimească ceriul pre marele athonit.
Acest Siluan, cetăţean al Ierusalimului Ceresc, ivitu-s’a din cucernici părinţi de pre
pământul Rusiei, în satul numit Şovsk, ţiind de Mitropolia Tambovului. S’a născut
în anul al 1866-lea dela naşterea dupre trup a Cuvântului lui Dumnezeu, şi din
tinereţe a fost chemat la pocăinţă de Însăşi preacântata de-Dumnezeu-Născătoare şi pururea Fecioară Maria. Ajungând cu vârsta la al 27-lea an, părăsit-a grijile lumii, şi întărinduse pre cale cu rugăciunile celui între sfinţi Părintele Ioan din Kronştadt, a ajuns în Grecia, la vestitul Munte al Afthonului, luând asupră-şi jugul cel monahicesc în Mănăstirea
Sfântului Mare Mucenic şi Tămăduitoriu Panteleimon.
Dăruindu-se din tot sufletul lui Dumnezeu, în puţină vreme nu numai a priimit rugăciunea cea neîncetată în dar dela Preasfânta de-Dumnezeu-Născătoare, dar şi negrăitei dumnezeieşti arătări în slavă a Domnului nostru Iisus Hristos s’a învrednicit, în cinstita biserică a Sfântului Proroc Ilie, carea se află în moara zisei Mănăstiri.
Stingându-se însă cel dintâi Har, şi cuprins fiind cel preacuvios de plâns mare, şi de multe ori fiind părăsit de Dumnezeu şi dat ispitirilor vrăjmaşilor celor înţelegători, vreme de cincisprezece ani urmând paşilor lui Hristos, „cereri şi rugăciuni către Cela ce putea să-l mântuiască pre dânsul din moarte, cu strigare tare şi cu lacrămi aducând” (Evr. 5, 7), învăţat de Dumnezeu fiind (vezi Ioan 6, 45), de Sus a auzit glasul Dătă-toriului de Lege: „Ţine mintea ta în iad, şi nu deznădăjdui”: pre carele păzind ca pre un nemincinos dreptariu, alergat-a în calea lui Antonie, a lui Macarie, a lui Sisoe, a lui Pimen şi a celorlalţi preaslăviţi Dascăli ai pustiei, a cărora măsură şi ale căror dăruiri a atins, arătându-se învăţătoriu apostolicesc şi prorocesc, viu fiind şi dupre moarte.
Lăsat-a şi scrieri pline de Har şi de Duhul Sfânt, pre carile le-a făcut arătate ucenicul şi învăţăcelul lui, Stareţul Sofronie, întemeietoriul şi arhimandritul céii din ostrovul Britaniei mănăstiri a binecredincioşilor orthodocşi. Şi ce nevoie este acì a înmulţi cuvântul pentru atotcuviosul Siluan? Că mai nainte venind acel Avva Sofronie, însemnat-a şi a scris viaţa şi învăţătura Aaceluia pre larg şi cu deamăruntul, la începutul cărţilor dumnezeieştilor şi preadulcilor lui scrieri.
Mutatu-s’a dela moarte la viaţă acest fericit Cuvios Siluan, împlinit în zile dupre Duhul, în luna lui Septemvrie, ziua a 24-a, în anul 1938, împărăţind Domnul nostru Iisus Hristos, Căruia slava şi stăpânirea în vecii vecilor. Amin.
Tot întru această zi, sfânta marea muceniţă şi întocmai cu Apostolii Thecla.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu