Toate trăirile, unite cu harul... fermentează întreaga frământătură a vieții de zi cu zi și de clipă de clipă!

Ca viață în Hristos, tot ce se petrece și trăiește în familia întemeiată pe Taina Sfintei Cununii sau în obștea întemeiată pe ierurgia făgăduințelor monahale este asemenea prefacerii Agnețului pe Sfânta Masă în Taina Euharistiei. Toate trăirile, unite cu harul cerut în cadrul acestor Taine care nu se epuizează în ceremonia liturgică, fermentează întreaga frământătură a vieții de zi cu zi și de clipă de clipă. Orice ieșire nebinecuvântată (atenție la „binecuvântările ieșirilor și intrărilor” făcute în Biserică!) din taina împreună viețuire în Hristos a celor legați prin făgăduințele divino umane ale Tainelor „subțiază”, alungă harul. De ce? Pentru că omul caută soluții sau slavă la oameni și nu la Dumnezeu. Când căutăm slava la Dumnezeu îi arătăm Lui toate neputințele lăuntrice și cerem să lucreze cu neputința noastră. Victoria lăuntrică, din familie sau obște se va răsfrânge și în afara, dar după rânduiala relațiilor cu cel din afară. Desigur, și acelea sunt lăuntrice, raportate la Biserică și, mai larg, la omenire sau întreaga creație, dar la alte niveluri și grade de interioritate.

Maica Siluana