Maica Siluana și potențialul de iubire

Unul dintre paradoxurile creștinismului ortodox este acela că marii îndrumători, modelele, duhovnicii, sunt adesea personalități cu totul nonconformiste. Exemplul cel mai bun în cazul monahismului românesc al anilor de după 1989 este Maica Siluana Vlad.

În timpul regimului ceaușist a fost profesoară de filosofie, dar de pe atunci era deja o persoană incomodă: într-o lume în care nu exista decât materialismul marxist-leninist, a avut îndrăzneala să conteste public ideologia comunistă. A devenit paznic, apoi bibliotecar în Galați, a fost hăituită de Securitate.

S-a călugărit la Mănăstirea Christiana, a fost stareță la Mănăstirea Jitianu, iar acum conduce obștea Mănăstirii „Sf. Siluan Athonitul” din Iași și Centrul de formare și consiliere „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”. Este deja cunoscută în țară, dar și peste hotare pentru îndelunga activitate în plan social: a străbătut, efectiv, prin spitale și pușcării, prin centrele filantropice în căutarea oamenilor suferinzi, deschizându-le poarta către o nouă viață, cea întru Hristos.

Există mărturii cutremurătoare (unele publicate deja) prin care Maica Siluana reușea să mângâie sufletele unor persoane aparent fără nici o șansă – prostituate, criminali, violatori etc. Conferințele și atelierele pe care le ține sunt pe teme dintre cele mai diverse: de la cultivarea inteligenței duhovnicești (adresate teologilor și clericilor) până la nenumăratele dureri care frământă aproapele…

Astăzi, alături de cele câteva maici care o ajută la Centrul de formare și consiliere din Iași, Maica Siluana este o adevărată instituție. Iată câteva probleme ridicate de copii și adolescenți – preluate de pe site-ul Centrului, unde pot fi găsite și amănunte, unele, răvășitoare –, adunate toate sub un nume inspirat ales, „Dureri împărtășite”: „Îl văd pe Dumnezeu ca pe Unul care nu-l lasă pe om «să trăiască»; Am nevoie de o «merindă» duhovnicească; Sunt un om mort de frică!; Învățătoarea venea pe la fiecare și ne dădea zdravăn la toți cu muchia riglei; Domnul să binecuvânteze pe cei ce m-au rănit!; Aveam un coleg de care râdeau mai toți copiii; Cred că i-am iertat, dar știu sigur că nu sunt încă vindecată; Singura diferență este că acum pot să plâng în brațele lui Dumnezeu și El mă ajută să înțeleg lucrurile; Niciodată nu m-am gândit că mai sunt copii care au trăit tragedii ca ale mele; Știi, mamă, ce frici am dus în tăcere? Știi, tată, ce impact a avut jocul tău sexual asupra mea?; Sufletul meu este un munte; Cât de frumos se sprijină copacii unii pe alții!; Știți, acum îmi vine în minte așa: Dumnezeu e puternic, de ce nu mă vindeca imediat?”

După cum se poate intui, sunt copii și tineri cu nenumărate probleme – familii dezorganizate, abuzuri sexuale etc. – care găsesc astfel un umăr pe care să-și spună durerea. Și, mai ales, să găsească o rezolvare de ordin spiritual (duhovnicesc), căci aportul psihologului terapeut nu este nicidecum exclus, ci, dimpotrivă, o fericită completare.

Personalitate polivalentă, dar centrată definitiv pe vocația sa de căpătâi, Maica Siluana ține uneori conferințe studenților – despre bucurie, despre iertare, despre cum este să fii tânăr într-o lume necreștină. Iată și temele câtorva ateliere coordonate de Maica Siluana și ținute împreună cu surorile de la Centrul de consiliere și formare: Atelier Art-terapie pentru tineri; Grup deschis Al-Anon (alcoolici anonimi – nota redacției); Seminarul Ascultarea în Biserică; Comunicare și dezvoltare personală; Educație religioasă ș.a.m.d.

O activitate prodigioasă care arată potențialul de iubire cu care este dotat creștinismul ortodox.

Ziarul Timpul, 6 octombrie 2010 - articol realizat de Marius VASILEANU