Am 14 ani și nu-mi mai place deloc să fiu fată!

Dragă măicuță Siluana, am și eu câteva nedumeriri. Am 14 ani și nu-mi mai place deloc să fiu fată. Am plâns de vreo 5 ori din cauza asta. Nu-mi place deloc ideea că femeile trebuie să aibă capul acoperit non-stop, iar bărbații să aibă capul cum vor ei. De ce?

Și nu-mi mai place că femeile nu au voie să meargă la mănăstirea Frăsinei sau în muntele Athos. Puteți să-mi dați și mie niște explicații ca să nu mă mai simt discriminată? Și mă gândeam că, dacă îmi spune cineva dezavantajele bărbaților, se va rezolva această problemă. Așa că, vă rog să-mi dați și mie niște exemple de dezavantaje.

A doua întrebare: când mă întorc de la spovedit, nu mă simt liberă și ușurată, cum spun alții că se simt. E ceva normal sau înseamnă că este o problemă?

Sper că nu sunt prea stupide sau complicate cele două întrebări, așa că vă rog să-mi răspundeți, măicuță Siluana.

Cu drag, Elena

Draga mea Elena, dragă,

Da, cred că nu te întorci ușurată de la Spovedanie de vreme ce suflețelul tău e chinuit de aceste grele neplăceri care, de fapt, sunt doar simptomele văzute ale unor suferințe mai ascunse. Și în nici un caz nu cred că aflând ce neplăceri au bărbații vei scăpa de ale tale. Ia spune, dacă descoperi că bărbații, deși au voie să aibă capul cum vor ei, nu reușesc cu nici un chip să scape sau să-și ascundă chelia dacă apare, nu te mai simți discriminată? Sau să aibă capul descoperit și să-l folosească atât de prost încât devin nefericiți și aduc nefericire celor din jur?

Nu, Copil drag, nu așa vei scăpa de suferința pentru care ai și plâns, ci învățând să trăiești într-un fel în care deocamdată nu-ți place.

Acum ești la vârsta la care moare copilul din tine și se naște domnișoara. Această naștere e dureroasă și tulburătoare. Furtuni mari, hormonale și emoționale îți zgâlțâie bărcuța vieții și nu știi cum să le faci față. Acum poruncile lui Dumnezeu și așteptările părinților devin absurde și sufocante pentru că te împiedică să-ți satisfaci imediat dorințele care apar acum pentru prima dată în sufletul și trupul tău, așa cum ți-ar plăcea ție. Acum a crescut, odată cu tine, și vrăjmașul care ne fură bucuria de a fi om, fie femeie, fie bărbat. E vorba de plăcere. Acum plăcerea îți face fel de fel de oferte și te cheamă să te împotrivești limitelor impuse de Dumnezeu sau de părinți. Și lupta ta va fi din ce în ce mai mare și mai grea pentru că această lume în care te-ai născut și crescut e o lume a consumului, a plăcerii cu orice preț și a lipsei de responsabilitate față de scopul vieții omenești. Și cred că nici un adolescent din aceste zile de pe urmă n-ar scăpa teafăr din oceanul de stricăciune al acestei civilizații a morții, dacă Dumnezeu nu ar revărsa harul Său cu și mai multă dărnicie și milă. Dacă v-ați născut în aceste vremuri, vă va da și puterea de care aveți nevoie ca să nu vă înecați în mocirla veacului acesta.

Unii dintre voi, veți birui înotând împotriva curentului de stricăciune, ținându-vă de Dumnezeu și de Poruncile Lui cu putere și în ciuda a ceea ce veți pofti și simți. Nu e păcat să simți, să dorești, să poftești. Astea fac parte din firea omului care poate fi mai sănătoasă sau mai bolnavă după cum s-a hrănit sau nu cu Domnul pe Cale. Păcat e să-ți dai drumul, să alegi să „guști măcar puțin” și să cazi astfel în șuvoiul mocirlos. Alții, veți birui alergând la Domnul de îndată ce veți trăi primele necazuri și dureri provocate de păcat, de călcarea poruncilor Lui dătătoare de Viață. Alții, vor birui abia după ce vor fi chinuiți, striviți și umiliți de consecințele căderilor repetate și îndelungate. Ei vor fi ca cei ce se întorc acasă în al unsprezecelea ceas. Din nefericire, vor fi și din cei care nu se vor mai îndura să aleagă Viața din cauza dependenței de plăcere, acest „avans” pe care diavolul îl oferă înainte de plata păcatului care este moartea. Să păzească Dumnezeu pe tot omul de asta!

Tu, copila mea, acum, şi în anii ce vor urma, eşti şi vei fi, la o mare răscruce, fiind chemată să alegi Viaţa sau moartea!

Dacă alegi Viața, rămâi cu Domnul. Lui să-I ceri să-ți dăruiască bucuria de a fi femeie (mie mi-a împlinit această rugăminte), Lui să-I spui toate nedumeririle tale, Lui să-I ceri să te mângâie în necazurile tale și să-ți dea putere să rămâi pe Cale indiferent de cele care nu-ți plac pe moment și te ispitesc să fii „în rând cu lumea”. Să te ții bine de catargul credinței până vei trece marea învolburată a adolescenței, alegând să te bucuri de toate plăcerile binecuvântate de Dumnezeu pentru această perioadă a vieții.

Dacă răspunsul meu nu ți se pare stupid sau complicat, te rog să-mi mai scrii.

Cu dragoste și încredere,

Maica Siluana

PS

Dacă vreun bărbat poate să-i vorbească Elenei de dezavantajele sale deși are avantajele pe care le amintește ea, îi sunt recunoscătoare.