Postări
„... și încă ceva: uimirea e starea firească a minții în fața realității. Tot ce este este uimitor și când devenim firești, sănătoși duhovnicește, cunoaștem prin uimire. Redevenim, după poruncă, precum copiii... În orice caz, viața veacului ce va să vină nu va putea fi trăită fără uimire! Și e de mare folos să învățăm asta, pe cât se poate, încă de acum.”
Maica Siluana
Imi spuneam uneori "nu e totul pierdut daca ne mai putem mira de un fir de iarba..." de ce nu pot pastra acea stare sufleteasca privilegiata?
RăspundețiȘtergere