Părintele Arsenie Boca - cuvânt către noi

„Să începem ca și o poveste ca și pe vremuri, ca și pe vremuri imemoriabile, când țăranul român era la munca câmpului. Singura lui grijă era cum îi va fi recolta. Alte griji nu mai avea. Și nici de asta nu avea nevoie că știa că oricum dacă e creștin adevărat atunci Dumnezeu are El grijă de recolta lui. E, la acele, la acele timpuri trebe să ne întoarcem noi acuma, că tare am luat-o razna. Așa o luăm noi pe coclauri să, să fie mai greu decât trebuie că așa-i neamul român. El trebuie să se zbată că, că-i place lui, îi place, se zbate dar si multe izbândește că e bine,e bine,e bine să fii cu Dumnezeu că ai pace, ai pace, ai pace multă de tot și când ești cu Dumnezeu nu-ți mai trebuie nimica.

Așa că, române, ce tot alergi? Tot alergi încolo și încoace și nu dobândești nimica. Cineva tot iți spune că acolo vei găsi... nemurirea da' n-o găsești în lucruri exterioare că... n-ai cum. Uită-te acolo înăuntru, în inima ta blândă și vei vedea că numai lumina, numai lumina îți poate aduce valoarea aceea care o cauți de atâta vreme, care ai pierdut-o, ai risipit-o da' n-a fost vina ta. De ce ar fi fost vina ta? Au venit alții și ți-au băgat tot felul de chestii prin cap cum că trebuie să faci aia și aia și aia ca să fii fericit dar fericirea... nu vine, nu vine așa. Ea se dobândește! Și cum se dobândește ea? Numai prin muncă, muncă, muncă interioară. Acolo trebuie să muncim, să muncești, române, numai acolo, numai acolo, numai acolo... Așa că ascultă-mă dacă... dacă mai ai acolo, dacă mai găsești undeva în tine voința, voința. Ascultă-mă ce-ți spun acum că binele îți vreau eu, de ce ți-aș vrea răul?...

Oprește-te! Atâta trebuie să faci!

Să te oprești. Să te oprești și să privești iară firul de iarbă, să vezi floarea, să-i simți parfumul, să te închini la Sfântul Soare și să-i mulțumești că ți-a mai dat o nouă zi... să asculți foșnetul frunzelor, ciripitul păsărilor și acolo... acolo, în liniștea aceea, în liniștea aceea mută să te găsești tu pe tine din nou și vei deveni ce ai fost cândva iară! Amin! ”

Preluat de AICI