Ridică-mi privirea, căzută-n cuvânt
Țintire dreaptă spre punctul în care
De simplul unui nod
Oprit vederii, atârnă sensul lui ...sunt!
Dintr-un gând am sărit, să mă prind
De capătul tău...destrămare,
Să te surprind cu o simplă mișcare!
Mut si uimit... nu aflu nici chip și nici dat
dar nici cale!
Abia acum, m-am speriat...am început
cățăratul de sine alunecând...
Cu viteză...spre josul cel mai de sus
al unui unde...ascuns atât de bine de mine!
Mi-ai ridicat în acea clipă cuvântul
iar împreună privirea zăcută în sensuri...
În cel mai simplul dez(nod)!
Așa am rămas orb de lumina
Lui...sunt!
Țintire dreaptă spre punctul în care
De simplul unui nod
Oprit vederii, atârnă sensul lui ...sunt!
Dintr-un gând am sărit, să mă prind
De capătul tău...destrămare,
Să te surprind cu o simplă mișcare!
Mut si uimit... nu aflu nici chip și nici dat
dar nici cale!
Abia acum, m-am speriat...am început
cățăratul de sine alunecând...
Cu viteză...spre josul cel mai de sus
al unui unde...ascuns atât de bine de mine!
Mi-ai ridicat în acea clipă cuvântul
iar împreună privirea zăcută în sensuri...
În cel mai simplul dez(nod)!
Așa am rămas orb de lumina
Lui...sunt!
...unA
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu