Din ciclul poeziilor găsite...(I)

Ele,

Pietrele înmuiate în spumă și-n sare

mi-au adus aminte de-un mine,

suspendat undeva într-un timp, la un alt mal.

Și așa...

Mi-am aruncat fulgerător privirea în sus!

Vroiam să-ți pui și cealaltă jumătate,

Ca plină fiind, dragă lună,

Să putem alerga împreună,

Spre mine! Și atunci Te-am strigat!

Ce bucurie, ai venit și te-ai așezat cu mine.

Ne-am odihnit tăcerea, o vreme...

vorbisem mult prea mult...și a venit,

apoi...răspunsul,

Tăia adâncul

Atât de ascuns, încât doar taina

Mai auzea la vocea șoptită:

Bucură-te,

ca nu o să mi te mai ia nimeni de la tine!

Sunt aici...

Tu-ule de la mal...

unA