Postări
Saint Silouan Athonite
“Keep your Mind in Hell and Despair Not”
miercuri, 7 iulie 2010
luni, 5 iulie 2010
sâmbătă, 3 iulie 2010
vineri, 2 iulie 2010
joi, 1 iulie 2010
Iertare - Alexandru Macedonski
Iertare! Sunt ca orice om
M-am îndoit de-a ta putere,
Am râs de sfintele mistere
Ce sunt în fiecare-atom...
Iertare! Sunt ca orice om.
Sunt ticălosul peste care
Dacă se lasă o-ntristare
De toţi se crede prigonit,
Dar, Doamne, nu m-ai părăsit...
Sunt om ca orice om — iertare.
marți, 22 iunie 2010
Sânzienele – leac de încredere în cele mai grele boli de rinichi
Galium verum este o plantă plăcut mirositoare, cu flori mici, galben aurii, care răspândesc în jur o mireasmă puternică de miere. Creşte pe toate fâneţele însorite. Este cunoscută sub denumirea populară de sânziană, dar i se mai spune şi drăgaică sau Floarea Sfântului Ion. Planta înflorită este culeasă pe întreg timpul lunilor de vară, în special în luna iulie.
Sânzienele au proprietăţi depurative (curăţire a sângelui), diuretice, colagoge (favorizează secreţia bilei), vulnerare (grăbesc vindecarea rănilor) astringente, antispasmodice, sedative, sudorifice (măresc secreţia glandelor sudoripare). Remediile din sânziene sunt recomandate în afecţiuni dermatice canceroase (plăgi canceroase pe piele, limbă şi laringe), boli cutanate (răni greu vindecabile, furuncule, pecingine, ulceraţii, eczeme zemuinde, râie, acnee, psoriazis), boli ale sistemului nervos (epilepsie, isterie, insomnie, vertije), boli renale (calculi şi nisip în rinichi şi vezica urinară), afecţiuni ale glandei tiroide şi ale coardelor vocale, tumori ganglionare, dureri reumatice, boli de metabolism (obezitate, anemie).
Ceaiul de sânziene este un leac de încredere şi în cele mai grele boli de rinichi sau pionefrite (puroi la rinichi), chiar atunci când nimic altceva nu mai dă vreun rezultat. Foarte eficient este amestecul de drăgaică, splinuţă de pădure şi urzică moartă galbenă, în părţi egale. În acest caz, efectul se manifestă foarte repede, fiind vorba de 14 zile. Se face infuzie şi se bea o cană, pe stomacul gol, cu 30 de minute înainte de micul dejun, iar restul pe parcursul zilei, înghiţitură cu înghiţitură. Acelaşi amestec se recomandă şi în scleroza renală sau în alte boli grave de rinichi, când trebuie consumate 4 căni pe zi.
Ceaiul de sânziene curăţă nu numai rinichii, ci şi ficatul, pancreasul şi splina. Cei care suferă de tulburări ale sistemului limfatic ar trebui să bea zilnic din acest ceai. Este indicat şi în cloroză, hidropizie şi "junghiuri" intercostale.
Băutul ceaiului de sânziene şi clătitul gurii cu acest ceai sunt un mijloc excelent de tratament în caz de cancer al limbii, iar sucul proaspăt stors ajută în ulceraţii canceroase de tot felul şi în boli de piele de natură canceroasă.
Forme de utilizare
Uz intern– infuzie din 15-20 g vârfuri înflorite la 1 litru de apă clocotită; se lasă să infuzeze 2-3 minute, se strecoară şi se beau 1-2 ceaiuri călduţe/zi, dintre care unul înainte de culcare, având efecte sedative în cazul dereglărilor neuro-vegetative şi efecte diuretice în combaterea unor boli renale şi genitale (retenţie urinară, afecţiuni ale uterului). Sânzienele au fost foarte apreciate în vremurile străvechi de femeile cu afecţiuni uterine. Planta se punea femeilor în pat când se declanşa naşterea, pentru a le micşora durerile facerii.
Persoanelor cu insuficienţă renală, care necesită dializă sau celor cărora li s-a extirpat un rinichi, li se recomandă infuzie din părţi egale de sânziene, urzică moartă şi splinuţă (Solidago virgaurea), 1 lingură amestec la 250 ml apă clocotită; se infuzează 2-3 minute şi se consumă 3-4 căni/zi. Acest ceai are efecte foarte bune în reglarea funcţiei rinichiului sănătos.
Pentru cancer al limbii sau laringian se prepară infuzie din 1 lingură plantă uscată la 250 ml apă clocotită; după infuzare, timp de 2 minute, se strecoară şi se adaugă o altă infuzie, preparată separat, din 1 lingură amestec gălbenele (30 g), coada şoricelului (10 g) şi urzică moartă (10 g), peste care se toarnă 250 ml apă clocotită; se amestecă cele două infuzii şi se beau 4-6 căni/zi sau câte o lingură la fiecare 20 de minute.
Uz extern-pentru băi locale sau spălături, în diferite afecţiuni ale pielii, precum şi în reumatism, se prepară decoct din 60-100 g plantă uscată şi mărunţită la 1 litru de apă; se fierbe 15 minute la foc moale. Infuzia din sânziene proaspete se foloseşte pentru gargară în afecţiuni ale corzilor vocale. Sucul proaspăt de sânziene se picură pe plăgi cutanate şi răni provocate de cancerul de piele. Pulberea din frunze şi flori uscate şi măcinate se presară pe piele în caz de eczeme, psoriazis, ulcere vechi, tumori ganglionare şi plăgi canceroase. Pe rănile provocate de cancerul pielii se mai poate aplica un unguent din două părţi margarină, încălzită uşor pe baia de apă, peste care se toarnă o parte suc proaspăt de sânziene obţinut la extractor, amestecate bine, până la omogenizare. În cosmetică, spălăturile calde cu ceai de sânziene ajută la întinderea tenului ofilit.
De asemenea, terapia cu sânziene, este utilă şi în hipertensiunea arterială, în anemii şi în depresii. Specialistul în fitoterapie Eugen Giurgiu recomandă această plantă în tratamentul a peste 60 de afecţiuni grave: boli renale (cistite, calculi şi nisip la rinichi), afecţiuni ale glandei tiroide şi ale corzilor vocale, dereglări neurovegetative ori cancer al limbii şi al laringelui. Bolnavii cu mai multe afecţiuni, care urmează un tratament fitoterapeutic, este bine să ştie că planta are multiple proprietăţi terapeutice: depurative, diuretice, sedative, sudorifice şi colagoge (favorizează eliminarea bilei).
Mod de folosire
Infuzia se prepară din două linguriţe de plantă, care se infuzează în 500 ml de apă clocotită. Se acoperă vasul şi, după 15 minute, ceaiul se strecoară şi se bea călduţ. Zilnic, se consumă câte două căni, timp de 18 zile. Siropul de sânziene. Se prepară o infuzie concentrată din patru linguri de flori şi un litru de apă. Se infuzează 15 minute, apoi ceaiul se strecoară şi se pune iar la fiert, cu un kilogram de zahăr. Când siropul se îngroaşă, se adaugă zeama unei lămâi. După alte trei-patru clocote, se stinge focul şi, când siropul s-a mai răcit, se toarnă în sticle.
