Postări
Lumea aceasta se întemeiază pe violenţă ucigaşă
• De la Cain, omul căzut a zidit cetăţi şi a ridicat civilizaţii numai pe violenţă.
• Lumea aceasta e guvernată de o logică ucigaşă, e fascinată de rău şi se lasă antrenată într-o
repetare fără de sfârşit a unui trecut „întemeietor” datorită unor mecanisme inconştiente, colective şi
individuale, puse în lucrare de fiecare nouă generaţie rănită de vechea generaţie.
• Când un copil vine pe lume, depinde cu totul de părinţii săi, de iubirea şi atenţia lor. Dacă nu
primeşte iubirea şi atenţia pe care le aşteaptă, se va simţi rănit şi va reacţiona în consecinţă,
declanşând mecanisme de apărare şi învăţând să rănească la rândul său.
• De cele mai multe ori aceste mecanisme funcţionează inconştient și duc la comportamente
repetitive legate de rănile suferite în viața intrauterină și în anii copilăriei timpurii. Multe astfel de
comportamente repetitive pot fi induse de traumele îndurate de părinți, bunici sau chiar și strămoși.
Trupul nostru e ca o „partitură” vie a unor multiple moșteniri.
• Agresivitatea devine o armă de apărare. Cu cât cineva e mai rănit şi rana este mai profundă, cu
atât se va simţi mai vulnerabil, mai ameninţat şi va fi mai agresiv şi mai violent.
• În plus, fiinţa rănită va căuta şi-şi va oferi compensaţii în a avea şi a dori obiecte care oferă o
plăcere imediată, ca o „justificare” pentru lipsa fundamentală de iubire. Şi cu cât va căuta să-şi
compenseze lipsa de iubire prin sisteme compensatorii, cu atât va fi mai robit de obiectele pe care le
pofteşte şi cu atât va resimţi o insatisfacţie cronică şi se va agrava spirala suferinţei, a angoasei, a
anxietăţii şi vinovăţiei.
• Agresivitatea mereu mai mare se va îndrepta
o Fie spre aproapele, considerat vinovat şi răspunzător de această înlănţuire,
o Fie către sine însuşi, în deznădejde, depresie și autosabotare.
• Nesimţindu-se iubit, cel rănit va căuta să atragă atenţia celorlalţi pentru a simţi că există în ochii
lor: fie prin provocări şi agresivitate, fie încercând să le facă pe plac negându-și propriile nevoi.
Dorul omului de a ieși din robia violenței ucigașe.
• Nici un om nu este fericit trăind după legile acestei logici pentru că este o fiinţă însetată,
flămândă, plină de dorinţa de pace, de bucurie, de fericire.
• Omul nu doreşte decât să iubească şi să fie iubit, să trăiască fericirea iubirii împărtăşite.
• Dorinţa aceasta face din om un pelerin ce nu se poate opri până nu-şi potoleşte setea de iubire.
• Această sete, fiind infinită, nu poate fi potolită de nimic finit ceea ce face ca orice căutare a iubirii
în afara lui Dumnezeu să eșueze în mod tragic.
• Dorinţa omului este de a deveni ca Dumnezeu, cu Dumnezeu. Nimic altceva n-o poate satisface,
spune Sfântul Grigorie de Nyssa.
• Această aspiraţie infinită a omului se loveşte atât de limitele condiției umane căzute, cum am
văzut, cât și de existența răului în lume.
Ce este răul?
• Răul este o energie creată, este lucrarea făpturilor căzute: îngeri și oameni.
• Orice energie creată, ruptă de Dumnezeu, se strică, devine „rea” cu voia liberă a celui ce o
lucrează.
• Cineva este rău pentru că face ceva rău. Și face ceva rău pentru că face fără Dumnezeu,
„Singurul Bun”, cum ne descoperă Domnul.
• Originea răului este în voia liberă a făpturilor raționale dăruite de Creator cu libertate și
autonomie personală și esența ei este lucrarea acestora. De aceea spun Părinții că răul nu există.
Adică nu e o realitate creată de Dumnezeu.
• Acceptarea acestei înțelegeri a răului ne scapă de dorința irațională de a ne elibera prin stârpirea
răului din lume. Cine cade în plasa acestei dorințe devine ucigaș.
Sesiunea 4.2
Ieșirea omului din logica violenței ucigașe.
• Ieşirea omului din robia legilor violenței ucigașe este posibilă numai prin întoarcerea la
Dumnezeu, la Iubire.
• Singura cale este unirea liberă și ontologică a omului cu Binele, cu Dumnezeu în Fiul. De aceea
Se numește Domnul pe Sine „Calea”!
• Dumnezeu S-a făcut Om ca să ne unească iarăși cu Sine dăruindu-ne energia Sa necreată și pe
Sine Însuși ca Viață. Nu există altă Cale pentru om!
• Primul pas pe Calea biruinței este unirea ontologică a omului cu Dumnezeu prin Sfintele Taine.
• Următorii pași depind de înțelegerea binelui uman ca lucrare a sa conform voii lui Dumnezeu făcută cunoscută și accesibilă prin Poruncile iubirii.
• Următorii pași depind de înțelegerea binelui uman ca lucrare a sa conform voii lui Dumnezeu făcută cunoscută și accesibilă prin Poruncile iubirii.
• Această înțelegere va aduce după sine puterea de a accepta adevărul că lupta dintre bine și rău se
dă în inima fiecăruia dintre noi.
• Înțelepciunea înaintării pe Cale constă în lucrarea ascetică a cunoașterii de sine, a conștientizării
neputinței și limitelor personale și transformarea acestora în loc de primire a Darului lui Dumnezeu.
• Experiența neputinței în Hristos este simultană cu venirea și lucrarea harului care face ca însăși
limita asumată să devină har. („Când sunt slab atunci sunt tare”).
• „Cunoscută și acceptată, slăbiciunea omului devine mărturie a milei lui Dumnezeu” (Sfântul
Isaac Sirul).
Temă pentru acasă
1. Continuaţi să faceţi rugăciuni către Duhul Sfânt.
2. Desenaţi, descrieți, inima copilului care aţi fost şi strategiile folosite pentru împlinirea nevoii
de a fi recunoscut, acceptat şi preţuit de cei din jur. În ce măsură mai folosiți aceste strategii și
care sunt pagubele provocate de ele?
3. Faceţi o listă cu dorinţele cele mai fierbinţi pe care le-aţi avut de-a lungul vieţii şi vi s-au
împlinit. Compuneți o rugăciune în care să mulțumiți lui Dumnezeu pentru asta.
4. Faceţi o listă cu dorinţele cele mai fierbinţi care nu vi s-au împlinit. Mulțumiți lui Dumnezeu
pentru asta renunțând la resentimente. Nu știți ce ar fi însemnat împlinirea lor.
5. Faceți legătura dintre toate dorințele pe care le-ați conștientizat și strategiile folosite de
copilului care ați fost pentru împlinirea nevoii de a fi recunoscut, acceptat şi preţuit
6. Studiaţi lista schemelor de inadaptare pentru a vedea în ce măsură vă „recunoaşteţi” în una
sau mai multe dintre ele.
7. Cercetați cât mai multe pagube pe care le-ați îndurat datorită acestor scheme și rugați-vă
pentru vindecare.
8. Învățați să fiți atenți la „ofertele” de confort sau slavă pe care vi le face fiecare schemă
folosită și spuneți NU când sunteți conștienți de atac cerând ajutor cu rugăciunea.
Anexă
Cine dorește să afle dacă: „Iertarea se învață?”, poate urma sesiunile Seminarului Duhovnicesc: „Să ne vindecăm iertând”. Temele pot fi trimise pe adresa: iertare@gmail.com.
