Postări
Maica Siluana și pr. C-tin Sturzu: Despre UCIDEREA FRATELUI, 26 februarie 2013
Saint Silouan Athonite
“Keep your Mind in Hell and Despair Not”
sâmbătă, 2 martie 2013
vineri, 1 martie 2013
sâmbătă, 23 februarie 2013
marți, 12 februarie 2013
Gabor Maté -The power of addiction and the addiction of power, (Puterea dependenței și dependența de putere, Rio de Janeiro, Brazilia, iunie 2012)
Gabor Maté, este un medic canadian, născut în Ungaria, specializat în studiul si tratamentul dependenței și de asemenea, recunoscut la nivel mondial prin perspectiva sa unică referitoare la Tulburarea cu Deficit de Atenție dar și prin convingerea lui fermă în legătura dintre minte și sănătatea organismului.
În cuvântul de mai jos, dr. Gabor Maté, m-a impresionat prin simplitatea și claritatea cu care abordează o problemă atât de complexă, precum cea legată de dependență! Vă recomand să urmăriți acest material de 18 minute, pe care am încercat să-l traduc cât mai aproape de mesajul pe care vrea să-l transmită, spre folosul celor care sunt preocupați de această problemă!
Transcriere:
Sunt aici pentru a vă vorbi despre dependență, despre puterea dependenței, dar și despre dependența de putere.
Ca doctor în Vancouver, Canada am lucrat cu oameni foarte, foarte, dependenți. Oameni care folosesc heroina, folosesc cocaina, consumă alcool, cristal Meth sau orice alt tip de drog cunoscut de om până acum. Iar acești oameni suferă! Dacă succesul unui doctor ar fi măsurat din perspectiva a cât de mult trăiesc pacienții lui, atunci aș inregistra un eșec răsunător, deoarece pacienții mei, mor foarte tineri. Mor infestați cu HIV, mor de hepatita C, mor de infecții ale valvelor cardiace, ale creierului, coloanei vertebrale, inimii, fluxului sanguin. Mor prin sinucidere, supradoză, ca urmare a unor acte de violență sau alte cauze accidentale. Privind la acești oameni îți vin în minte cuvintele marelui romancier egiptean, Naguib Mahvouz, care scria: "Nimic nu înregistrează mai bine efectele unei vieți triste, precum expresia organismul uman." Acești oameni pierd totul. Își pierd sănătatea, frumusețea, dinții, averea, relațiile cu ceilalți și, în final, de multe ori își pierd inclusiv viața! Și totuși, nimic nu-i clintește din dependența lor, nimic nu-i determină să renunțe la dependența lor. Dependențele sunt foarte puternice iar întrebarea pe care o punem este: de ce? Referitor la ceea ce mi-a zis unul dintre pacienții mei: "Nu mi-e frică să mor", "Mi-e frică să trăiesc." Ne punem întrebarea: de ce se tem acești oameni să trăiască? Pentru a înțelege dependența, nu te poți uita la ce e în neregulă cu ea, trebuie sa te uiți la ce furnizează dependența. Cu alte cuvinte, la ce obține respectiva persoană prin această dependență? Ce este acel ceva pe care altfel nu-l poate avea? Ceea ce dependentul obține, este eliberarea de durere, este senzația de pace, de control, de calm, însă cu un caracter temporar. Întrebarea este: de ce lipsesc aceste atribute din viața lor, ce s-a întâmplat cu ei? Acum, daca te uiți la toate aceste droguri precum heroina, morfina, codeina, cocaina, alcoolul, toate acestea sunt calmante pentru durere.
Într-un fel sau altul toate au rolul de a alina durerea. Și astfel adevărata întrebare referitoare la dependență nu este: de ce dependența ci, este: de ce durerea? Am terminat de curând, de citit biografia lui Keith Richards, chitaristul celor de la Rolling Stones, lumea este surprinsă că Richards se află încă în viață, după cum probabil știți, el a fost, timp îndelungat, un mare dependent de heroină. În biografia sa menționează că dependența este o permanentă cautare a uitării, a uitării de sine. El spune că "trecem prin toate aceste contorsiuni, doar pentru a nu fi noi înșine pentru câteva ore." Am înțeles foarte bine asta, fiindcă îmi cunosc propriul discomfort de a sta cu mine însumi, de a fi în pielea mea, cunosc dorința de a evada din propria mea minte. Psihiatru britanic ... R.D. Laing a spus că cele trei lucruri de care oamenii se tem cel mai tare sunt: teama de moarte, teama de ceilalți și teama de propria minte. O lungă perioadă de timp, din viața mea, am dorit să-mi distrag atenția de la mintea proprie, îmi era frică să fiu singur cu ea. Și cum aș face asta? Ei bine, nu am folosit substanțe chimice dar am făcut asta prin muncă, implicându-mă în numeroase activități. De asemenea am făcut asta prin cumpărături, în cazul meu, prin CD-uri de muzica clasică. Am fost un dependent la modul autentic, care a cheltuit 8.000 de dolari într-o săptămână, pe CD-uri cu muzică clasică, nu pentru că am vrut, ci pentru că nu am putut stopa dorința de a merge înapoi la magazin. Ca și medic, asistam la nașterea multor copii și odată, am lăsat o femeie în travaliu în spital pentru a putea procura muzică clasică. Exista posibilitatea să mă întorc la timp, dar odată aflat in magazin, nu poți pleca, fiindcă apar acești „vânzători” de muzică, care te întreabă: "Prietene, ai ascultat ultima apariție din ciclul simfoniilor lui Mozart?", "Nu ai ascultat-o? ". În consecință, am ratat nașterea acelui copil, iar când m-am întors acasă mi-am minți soția, exact cum o face orice dependent. Mi-am ignorat proprii mei copii din cauza obsesiei mele pentru muncă și muzică. Cunosc așadar foarte bine la ce se referă această fugă de propriul sine. Definiția mea pentru dependență este: orice comportament care iți oferă o eliberare temporară, o plăcere de moment, dar care, pe termen lung aduce prejudicii, are consecințe negative și nu poate fii oprită, în ciuda acestor consecințe negative.
duminică, 10 februarie 2013
Înțelesurile mele: Iubirea dintre părinți oferă copilului siguranța de care are nevoie!
Delia, mama și tata s-au despărțit nu fiindcă nu se mai iubeau, ci fiindcă nu mai aveau loc în aceeași casă și fiecare are nevoie de spațiul lui, nu-i așa? (K., 5 ani)
Mi-au dat lacrimile... dorința lui ca iubirea dintre părinți să fie intactă, iubirea parinților fiind maximul de siguranță pe care-l poate primi un copil, era atât de mare, încât mecanismul de apărare, mintea, a construit rapid o versiune care să-i țină în frâu frica. E extraordinar și uimitor să descoperim cum iau naștere aceste mecanisme pe care apoi le amplificăm, le dezvoltăm și le desăvârșim... doar din nevoia de a ne simți în siguranță. Dar și mai uimitor este să descoperim că putem renunța la ele și că încă suntem în siguranță! Însă... fiecare are parcursul lui, mai încet sau mai rapid! :)
