joi, 24 martie 2011

25 martie - Buna Vestire


Binevesteşte, pământule, bucurie mare. Lăudaţi, ceruri, mărirea lui Dumnezeu.
Ca de un sicriu însufleţit al lui Dumnezeu nicicum să nu se atingă mâna necredincioşilor, iară buzele credincioşilor fără tăcere glasul îngerului cântând, cu bucurie să strige: Născătoare de Dumnezeu, bucură-te, cea plină de dar, Domnul este cu tine.

duminică, 6 martie 2011

Post, rugăciune, tăcere...


Vremea Postului să o începem cu bucurie, supunându-ne pe noi nevoințelor celor duhovnicești. Să ne luminăm sufletul, să ne curățim trupul. Să postim precum de bucate, așa și de toată patima, desfătându-ne cu virtuțile Duhului. Întru care petrecând cu dragoste, să ne învrednicim toți a vedea preacinstită patima lui Hristos Dumnezeu și Sfintele Paști, duhovnicește bucurându-ne. (Stihiră din Triod)

marți, 1 martie 2011

1 Martie 2011

breslo-633859-product 2321627459_080dbd10ea
dsc00854 snowdropsbig
snowdrops_eranthis_snowx1200 model 1 fundita
snow-drops-spring snowdrops
breslo-633859-product ws_Quiet_Snowdrops_1920x1440
420372040_e476fac8d5 snowdrop



Să aveți o primăvară frumoasă cu multă pace și bucurie de la Domnul!

miercuri, 23 februarie 2011

Biofizicianul şi teologul Virgiliu Gheorghe: "Pornografia, maladia secolului XXI"

Aula "Ioan Meţianu" a Facultăţii de Teologie "Andrei Şaguna" din Sibiu a găzduit miercuri, 9 februarie 2011, o conferinţă susţinută de biofizicianul şi teologul Virgiliu Gheorghe. Conferinţa a avut tema "Pornografia, maladia secolului XXI", prefaţând lucrarea cu acelaşi titlu care va fi lansată în curând.



"Pornografia, maladia secolului XXI"
partea I
partea a II-a

La conferinţă au fost prezenţi Înalt Preasfinţitul Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului, conf. dr. Ciprian Streza de la facultatea amintită, Ciprian Onica, preşedintele Asociaţiei Studenţilor Creştini Ortodocşi (ASCOR), filiala Sibiu, studenţi, liceeni, tinere cadre didactice din învăţământul sibian, precum şi alte cadre didactice de la Facultatea de Teologie din Sibiu. Organizarea conferinţei s-a datorat parteneriatului dintre ASCOR Sibiu, Mitropolia Ardealului, facultatea sibiană amintită şi Asociaţia "Familia noastră".
Conferinţa s-a adresat în primul rând tinerilor, dar şi celor mai în vârstă, şi a avut ca scop prezentarea sistematică şi bazată pe studii necunoscute opiniei publice din cauza dezinteresului mass-media, a pericolelor fizice şi psihice pe care le are consumul de pornografie. Prezentarea s-a bazat pe studii de specialitate realizate de medici din străinătate şi pe învăţătura Bisericii Ortodoxe, care condamnă actele pornografice de orice fel şi consumul acestora. Introducerea a fost făcută de Ciprian Onica şi de conf. dr. Ciprian Streza, care l-a prezentat pe oaspetele de seamă.
"Pornografia este o problemă mondială"
În cadrul conferinţei, Virgiliu Gheorghe a prezentat statisticile ultimilor ani din întreaga lume privind consumul de pornografie încă de la vârste fragede.
"În Statele Unite ale Americii (SUA), există astăzi conceptul de "dependenţă de pornografie". Sunt mii de articole, studii şi cărţi dedicate acestui subiect. Există acolo mii de psihoterapeuţi şi costă enorm această terapie. Statisticile arată că în SUA există 25 de milioane de dependenţi de pornografie, în condiţiile în care dependenţi de alcool sunt 15 milioane, iar de droguri, 4,5 milioane. S-a ajuns ca în SUA, în ultimii ani, dependenţa de pornografie să depăşească cu cinci milioane celelalte două adunate. Statisticile arată că 70 la sută din bărbaţii cu vârste între 17 şi 35 de ani consumă pornografie, iar 30 la sută din femei consumă şi ele pornografie. În 48 la sută din familiile americane pornografia este o problemă, iar 60 la sută din divorţurile din această ţară, conform Asociaţiei Avocaţilor Maritali, se datorează consumului de pornografie. Am dat exemplul SUA pentru că acolo există studii şi statistici foarte bine făcute, dar pornografia este o problemă mondială", a spus Virgiliu Gheorghe.
Alternativele oferite de Biserică
În continuarea conferinţei, Virgiliu Gheorghe a vorbit despre efectele fizice şi psihice devastatoare pe care le are consumul de pornografie, cu multe detalii de ordin medical, susţinute de studii concrete. "Pornografia acţionează la fel ca heroina sau cocaina, producând dopamina, un neurotransmiţător care ajută la comunicarea dintre neuroni şi este implicat în toată activitatea umană pentru că mediază procesul de atenţie. În momentul în care te gândeşti la ceva, creşte nivelul dopaminei dacă te interesează şi scade dacă nu te interesează. Dopamina controlează comportamentul, atenţia. Atunci când omul vede un chip dezbrăcat, creşte valul dopaminei", a spus Virgiliu Gheorghe.
În intervenţia din timpul conferinţei, IPS Mitropolit Laurenţiu a amintit de canalele de televiziune şi radio, precum şi de publicaţiile Patriarhiei Române ca o alternativă la internet şi la programele periculoase pentru copii şi tineri.
"Există o strategie a Bisericii. Am luat atitudine şi discutăm mereu şi în Sfântul Sinod. Avem mijloacele noastre mass-media. În momentul în care avem un program de televiziune care este o alternativă la celelalte canale, problema se poate rezolva. Există canalul TV Trinitas unde se transmit slujbe şi programe folositoare pentru suflet", a spus IPS Laurenţiu. 




joi, 17 februarie 2011

Doctorul nutriționist Virgiliu Stroescu - Despre dieta vegetariană

53% DIN POPULATIA ROMÂNIEI SUNT SUPRAPONDERALI!
22% DIN ROMÂNI SUNT OBEZI!
Boala canceroasă poate fi preîntâmpinată în procent de 60-90% prin dietă!



miercuri, 16 februarie 2011

Toate trăirile, unite cu harul... fermentează întreaga frământătură a vieții de zi cu zi și de clipă de clipă!


Ca viață în Hristos, tot ce se petrece și trăiește în familia întemeiată pe Taina Sfintei Cununii sau în obștea întemeiată pe ierurgia făgăduințelor monahale este asemenea prefacerii Agnețului pe Sfânta Masă în Taina Euharistiei. Toate trăirile, unite cu harul cerut în cadrul acestor Taine care nu se epuizează în ceremonia liturgică, fermentează întreaga frământătură a vieții de zi cu zi și de clipă de clipă. Orice ieșire nebinecuvântată (atenție la binecuvântările ieșirilor și intrărilor” făcute în Biserică!) din taina împreună viețuire în Hristos a celor legați prin făgăduințele divino umane ale Tainelor „subțiază”, alungă harul. De ce? Pentru că omul caută soluții sau slavă la oameni și nu la Dumnezeu. Când căutăm slava la Dumnezeu îi arătăm Lui toate neputințele lăuntrice și cerem să lucreze cu neputința noastră. Victoria lăuntrică, din familie sau obște se va răsfrânge și în afara, dar după rânduiala relațiilor cu cel din afară. Desigur, și acelea sunt lăuntrice, raportate la Biserică și, mai larg, la omenire sau întreaga creație, dar la alte niveluri și grade de interioritate.

Maica Siluana

miercuri, 9 februarie 2011

Recomandare film: "Scrisori către părintele Jacob/Postia Pappi Jaakobille” (2009)


Este interesant cum în peisajul destul de coroziv al cinematografiei scandinave, dominat de reverberaţiile goticului ori de un secularism extrem, direcţia psihologist-metafizică a lui Bergman îşi şlefuieşte contondenţele, fără a pierde adâncimea, pentru a se deschide spre arealul limpede al unei mistici de factură creştin-ortodoxă. 

Există, se pare, un spaţiu al transcendeţei, în care existenţialismul mizantrop al lui Bergman a fost fecundat de messianismul tarkovskian (în chip imaculat, căci cei doi nu au dialogat faţă către faţă niciodată)… Un plan irigat de tăceri luminoase, în care avalanşa interogaţiilor marelui suedez este absorbită de răspunsurile tăcute, de dincolo de raţiuni şi cuvinte, ale apofatismului de sorginte ortodoxă.

Între cele două genii, care au lărgit nebănuit de mult puterea de cuprindere a ecranului, s-au creat, într-adevăr, punţi suprapersonale: operatorul Sven Nykvist, actorul Erland Josephson şi insula Gotland (unde Tarkovski filma “Sacrificiul”) sunt câteva dintre acestea.
Nu ştiu care este confesiunea lui Klaus Härö, regizorul filmului “Scrisori către părintele Jacob” (2009), nominalizat de Finlanda pentru Oscar în 2010, dar aerul peliculei laureate cu 14 premii internaţionale (pentru regie, scenariu, interpretare) este foarte apropiat de acela al pieselor reprezentative ale cinematografiei creştin- de azi, ca cele ale unor Zviaghinţev, Lunghin, Dreyden – pleiadă de cineaşti tributară în egală măsură celor două repere majore amintite.
rãsãritene

Autor al unor drame ca “Elina” (2002) şi “Mother of Mine” (2005), deţinător a peste 60 de premii la festivaluri internaţionale de film, inclusiv premii ale publicului şi organizaţiilor religioase, Klaus Härö este interesat de lumea inocenţei şi de relaţia mistică dintre fragilitate şi putere, mai precis de puterea fragilităţii, pe care le radiografiază în filigranul filmului psihologic de cameră.

Cineast de mare rafinament, Härö îşi construieşte filmul pe contraste de lumină puternice, dominate de clar-obscur, în care peisajul natural şi chipul uman joacă un rol important. Primul cadru din “Scrisori către părintele Jacob” (director de imagine Tuomo Hutri), al unui bărbat aşezat, cufundat pe trei sferturi în întuneric, aminteşte de misteriosul debut din “Căinţa” lui Abuladze şi are aceeaşi funcţie de prolog către o confruntare dintre întuneric şi lumină, în care tensiunea dramatică (întreţinută de cuplul actoricesc Kaarina Hazard şi Heikki Nousiainen) este net potenţată de contrastul vizual.

Scenariul filmului “Postia Pappi Jaakobille”, semnat de regizor şi Jaana Makkonen, este linear şi fără multe răsturnări de situaţie. O criminală condamnată la închisoare pe viaţă este graţiată după doisprezece ani de detenţie. Spre surprinderea ei, femeia lipsită de familie şi prieteni primeşte o ofertă de serviciu ca asistentă a unui preot orb de provincie, căruia trebuie să-i citească scrisorile. Deformată de anii de izolare şi complexată de incertitudinea reintegrării sale sociale, Leila este necolaborativă şi reticentă, reacţionând cu duşmănie la dragostea părintească necondiţionată cu care o primeşte bătrânul pastor. Valurile de scrisori aduse zilnic de poştaşul pe bicicletă (trimitere la un personaj din “Sacrificiul” tarkovskian, plasat într-un peisaj similar), la care părintele răspunde cu seriozitate şi altruism, rugăciunile înălţate spontan pentru necunoscuţi o indignează; respectul şi evlavia de care se bucură fragilul părinte printre sute de oameni, care îi cer sfatul şi rugăciunea, uneori chiar şi bani, îi stârneşte, probabil, invidia: chipul crispat al femeii masive, neiubite de nimeni nu ne lasă să-i ghicim sentimentele, dar gestul de a arunca o parte din scrisori şi de a-l intimida pe poştaş o confirmă. Sabotajul îi reuşeşte şi, în scurt timp, poştaşul nu mai soseşte, ori se întoarce din drum, speriat, la vederea siluetei ameninţătoare a Leilei. Dispariţia misivelor zilnice îl nedumereşte şi îl zguduie pe părinte, care se simte inutil şi abandonat, rupt de orice contact cu lumea: rugăciunile pentru ceilalţi erau cele care-i dădeau viaţă! Leila jubilează, în timp de părintele trăieşte drama existenţială a părăsirii de Dumnezeu. Pe teritoriul pustiu, insular, al casei singuratice înconjurate de natură, părintele Jacob i se confesează singurului suflet de lângă el. Leila primeşte jelania umilă a părintelui şi inima i se dezmorţeşte: reuşeşte, pentru întâia oară, să plângă şi să-şi recite propria “scrisoare”: povestea tragică a unei vieţi sfărâmate. Părintele o ascultă, rostind simplu, ca şi în alte dăţi: “Ceea ce la oameni e imposibil la Dumnezeu este posibil”. Rosteşte şi moare.

Duhul "ortodox" al peliculei e evidenţiat nu doar de atitudinea faţã de oameni şi Dumnezeu a personajului principal (ce aminteşte de civilizaţia epistolarã a lavrelor ruse), ci şi de indicii scenografice concrete, justificate istoric, ca rãmãşitele vizibile şi relativ abundente de frescã ortodoxã, animând pereţii degradaţi ai catedralei din pãdurea finlandezã - trimiteri cãtre trecutul comun, istoric şi pnevmatic, în care (ca la Zviaghinţev) graniţele interconfesionale sunt conştient estompate (nu însã pânã la anulare ideologic-ecumenistã), întru evidenţierea şi retrãirea creştinismului unic, viu, originar.