Postări
Saint Silouan Athonite
“Keep your Mind in Hell and Despair Not”
luni, 25 ianuarie 2010
duminică, 24 ianuarie 2010
24 ianuarie 1921, s-a născut Valeriu Gafencu
Trăiesc flămând
Trăiesc flămând (Valeriu Gafencu) - Maicile de la Diaconești
Trăiesc flămând, trăiesc o bucurie
Frumoasă ca un crin din Paradis.
Potirul florii e mereu deschis
Şi-i plin cu lacrimi şi cu apă vie;
Potirul florii e o-mpărăţie.
Când răii mă defaimă şi mă-njură
Şi-n clocot de mânie ura-şi varsă,
Potirul lacrimilor se revarsă
şi-mi primeneşte sufletul de zgură:
Atunci Iisus de mine mult se-ndură,
Nu plângeţi că mă duc de lângă voi,
Sau c-o să fiu zvârlit ca un gunoi,
Cu hoţii în acelaşi cimitir,
Căci crezul pentru care m-am jertfit
Cerea o viaţă grea şi-o moarte de martir.
Sub crucea grea ce mă apasă sânger,
Cu trupu-ncovoiat din cer coboară-un înger
Şi sufletul mi-l umple cu credinţă;
M-apropii tot mai mult de biruinţă.
Mă plouă-n taină razele de soare
M-adapă Iisus cu apa vie,
Grăuntele svârlit în groapa-nvie
Cu viaţa îmbrăcat-n sărbătoare,
Trăiesc flămând, trăiesc o bucurie.
(Valeriu Gafencu)
sâmbătă, 23 ianuarie 2010
miercuri, 20 ianuarie 2010
ŞI EU SUNT TRIST... - scrisoarea unui creştin către un narcoman
Da, e adevărat... Şi eu sunt trist...
De aceea pot înţelege atitudinea ta... Înţeleg că eşti în stare de orice ca să ţi le procuri... Te duci până în iad pentru ele... pentru cele câteva clipe de "fericire" pe care ţi le oferă drogul... Pentru că aici nu există fericire.... Lumea e un tărâm al nefericirii... Lumea e un loc în care poţi trăi doar renunţând la fericire....
Am ceva mai tare decât toate drogurile de pe piaţă... Şi dispun de cantităţi inepuizabile... GRATUIT! Singura mea problemă e că nu pot consuma decât prea puţin... Asta doare, da, doare adânc... O durere abisală şi seacă, fără convulsii... Asta e criza mea, sevrajul meu rece... Stau pe Muntele Fericirilor cu o inimă prea strâmtă, prea mică... CĂREIA ÎI LIPSEŞTE FOAMEA ŞI SETEA DE FERICIRE !...
Iată-ne, prietene, fiecare pe muntele lui... Tu pe cel al nefericirii, eu pe al fericirii, la fel de trişti, la fel de singuri...
Pe tine dependenţa te mutilează şi te distruge... Pe mine tocmai lipsa ei mă duce în iad...
În fiecare zi trecem unul pe lângă altul, fără să ne vedem, fără să ne vorbim, fiecare închis în drama lui ca în nişte morminte ambulante... Dacă, totuşi, uneori îmi arunci o privire e dispreţuitoare, plictisită... Mă socoteşti o fiinţă ştearsă, anodină, cenuşie... Ai dreptate, aşa sunt, îmi lipseşte nervul vieţii... Sunt ca un multimiliardar care moare de inaniţie, pentru că îi lipseşte apetitul...
Adevărul e că tu ai nevoie de mâncarea mea, pe când eu am nevoie de foamea ta... Ştiu că ţi-e greu să-mi citeşti cuvintele, dar am să-ndrăznesc chiar mai mult: am să îndrăznesc să te invit pe Muntele meu, la un picnic...
Aş vrea să te privesc cum mănânci Fericire... Atât.
Preluat de AICI!
luni, 18 ianuarie 2010
Mănăstirea Dintr-un lemn, județul Vâlcea
Potrivit unei vechi tradiţii, asezarea monahală de la mânăstirea Dintr-un Lemn a luat fiinţă în prima jumatate a secolului al XVI-lea, când a fost construită bisericuţa din lemn pe locul şi din materialul unui singur stejar secular. De aici şi denumirea sa de mânăstirea Dintr-un Lemn. Ctitor a fost fiica doamnei Chiajna şi a lui Mircea Ciobanul. Aşezământul a fost distrus de foc în secolul al XVIII-lea.
Biserica din piatră a fost construită în timpul domniei lui Matei Basarab, între anii 1637 - 1641, de Preda Brâncoveanu, mare vornic. Şerban Cantacuzino şi Constantin Brâncoveanu au inzestrat mânăstirea cu multe odoare de preţ. Şerban Cantacuzino i-a adăugat pridvorul, iar în timpul domniei lui Ştefan Cantacuzino are loc o restaurare generală. În prima jumătate a secolului al XIX-lea, în timpul stareţei Platonida, se face din nou restaurarea celor două biserici. Între anii 1938 - 1940, ansamblul mânăstiresc este restaurat în întregime cu ajutorul statului, prin Ministerul Aerului şi Marinei, zidindu-se totodată şi noi chilii. Între anii 1956 - 1963, cu sprijinul statului, prin Departamentul Cultelor, s-a făcut o nouă şi importantă restaurare, inclusiv acoperişul clădirilor. În continuare, s-au reuşit: iluminarea electrică a întregului ansamblu, introducerea apei curente, lucrările de canalizare, construirea scărilor de piatră care duc până la biserica din lemn, asigurarea cu grilaje metalice solide la palat şi la cele două biserici, etc.
Vasile Dumitrache, "Mânăstirile şi schiturile României pas cu pas" - editura Nemira
Din ciclul poeziilor găsite... (XI)
„ ... vesel nu, bucuros da ...vesel e agitație de moment, care consumă energia, care face să nu se vadă neapărat frumosul, care umple spațiul și apoi... poc, ca un balon de săpun și aduce întristarea, golirea aia a lui "sunt plictisit, nu știu ce m-a apucat". Pe când bucuros vine din interior, din prea plinul nostru, și chiar dacă e mai puțin vizibil în comportament, ca și gesturi, mimică etc., e mai profund, e mai al nostru, ne simțim bine cu el și... durează mai mult, e mai trainic și iți face discret cu ochiul, nu obosește pe nimeni, dimpotrivă, odihnește pe cei din jur, nu îi pune în situații stânjenitoare, pe când vesel poate să o facă, mai ales dacă celălalt nu e în aceeași stare. Bucuros poate să te bată ușor pe umăr și să iți dea încredere că, chiar dacă nu se manifestă neapărat, e acolo! Și te poti baza pe el! Că îl simți și îl poți primi sau dărui, după caz, și să te umpli... ”
