Postări
Saint Silouan Athonite
“Keep your Mind in Hell and Despair Not”
duminică, 3 ianuarie 2010
Interviuri cu poetul Nichita Stănescu
„Eu nu prea cred că există poeți, cred că există poezie...”
„ ... dintr-un om nu pot fi ucise decât cuvintele știute de el”
„ ... de poeți numai de bine! ”
„ Aș minți să spun că nu regret nimic, dar iarăși aș minți dacă aș spune că regret ceva!”
vineri, 1 ianuarie 2010
Sfântul Serafim de Sarov
“Când Sfântul Serafim din Sarov a fost întrebat dacă lipsea creștinilor din vremea lui vreo condiție pentru ca aceștia să dea aceleași roade de sfințenie care erau atât de abundente în trecut, el a răspuns: nu lipsește decât o singură condiție - hotărârea“.
(la: Vl. Lossky, Teologia mistica a Bisericii de Rasarit)
joi, 31 decembrie 2009
La mulți ani cu Bucurie!
Maica Siluana în dialog cu Ramona Bădescu: Despre Anul Nou!
Ori de mâncaţi, ori de beţi, ori altceva de faceţi, toate întru slava lui Dumnezeu să le faceţi” (I Corinteni 10, 31)
miercuri, 30 decembrie 2009
Din ciclul poeziilor găsite... (X)
Copilul din pădure
Ieri m-am întâlnit cu un copil,
într-o pădure.
Stătea "așa" în mijlocul ei și se uita fermecat
la ramuri, la frunze...
Copacii erau pentru el taine de neînțeles,
mistere în care voia să intre.
Nu-i era frică!
Era, pe semne, un copil curajos
căci stătea chiar în desimea pădurii
singur....
Și era întuneric... din cauza desimii
și lumina nu ajungea pâna la el.
Dar el se bucura de ramuri, de frunze
și din când în când mai privea un gândăcel...
L-am luat de mână încât să nu-l sperii,
dar mi-a zâmbit nevinovat!
Mi-a întins mâna și m-a lăsat
să-l port pe drumuri neștiute nici de mine...
Mi-a scos din buzunarul hainei
diverse.... o jumătate de lună, un pinten de munte, un izvor de ocean
o vioare, o carte, o hartă,
Avea de toate, chiar și o acadea...
Nu am avut ce să îi dau în schimb,
nu aștepta nimic...
I-am dat doar mâna mea!
Nu mai știu exact pe ce cărări am umblat,
Doar că ne-am trezit într-un loc minunat...
scăldat în lumină și soare,
mirosind usor a apa... cu sare!
Acolo erau alți mulți copii minunați!
Acolo l-am lăsat acum, în acel loc minunat
si el mi-a lăsat în mână
I-am dat doar mâna mea!
Nu mai știu exact pe ce cărări am umblat,
Doar că ne-am trezit într-un loc minunat...
scăldat în lumină și soare,
mirosind usor a apa... cu sare!
Acolo erau alți mulți copii minunați!
Acolo l-am lăsat acum, în acel loc minunat
si el mi-a lăsat în mână
o raza de soare, o umbră de brad și o steluță de mare...
Să le port cu mine între anotimpuri
pana o să ne întâlnim iar!
O! Cu adevărat un copil minunat...
Să le port cu mine între anotimpuri
pana o să ne întâlnim iar!
O! Cu adevărat un copil minunat...
luni, 28 decembrie 2009
duminică, 27 decembrie 2009
Din ciclul poeziilor găsite... (IX)
„Nu am în plan să urc Everestul cel înalt și înfrigurat și greu de urcat... am văzut suficiente înălțimi, ca să-mi dau seama că cea mai frumoasă escaladare este cea din interiorul nostru, că-i acolo o deschidere în sus, a infinitului de Bucurie și că sunt acolo niște fire de nisip atât de lucitoare și de frumoase... (...) Și nu o să mor în această excursie! (...) la noi nu se mai moare! Fiindcă s-a murit suficient cred!”
unA
