Postări
Watch Nostalghia. in Drama | View More Free Videos Online at Veoh.com
Saint Silouan Athonite
“Keep your Mind in Hell and Despair Not”
sâmbătă, 14 noiembrie 2009
miercuri, 11 noiembrie 2009
Centrul de Formare și Consiliere Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil - un an de activitate la Iași
Azi 12 noiembrie 2009, se împlinește un an de activitate la Iași, a Centrului de Formare și Consiliere Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, cu binecuvântarea Înalt Prea Sfinției Sale Teofan, Arhiepiscopul Iașilor și Mitropolit al Moldovei și Bucovinei.
Pe parcursul acestui an, sub îndrumarea maicii Siluana Vlad, s-au organizat la sediul din strada Tălpălari, activități zilnice de formare și consilere de grup sau individuală, cursuri și seminarii. La acestea se adaugă numeroase simpozioane și conferințe susținute în diverse localități din țară (Brașov, Sibiu, Alba-Iulia, Târgu-Mureș, Dorohoi, Hârlău, Suceava, Oravița, Corabia etc) :
• 27, 28 Februarie 2009
• 20, 21 Februarie 2009
• 13, 14 Februarie 2009
• 6, 7 Februarie 2009
• 12, 13 Decembrie 2008
• 29, 30 Noiembrie, 1 Decembrie 2008
• 21-23 Noiembrie 2008
Pentru mulți dintre noi însă, întâlnirea cu maica Siluana s-a făcut online, prin intermediul Seminarului iertării! Pe pagina de internet a Centrului, avem astfel posibilitatea să intrăm în legătură cu maica Siluana la rubrica Maica Siluana va răspunde, precum și să beneficiem de resurse și metode online de consiliere a sindromului post avort, consilierea adicțiilor (alcool, sex, tutun) și consilierea abuzurilor!
Mulțumim maicii noastre Siluana și celor care-i sprijină lucrarea, obștea Mănăstirii Sfântul Siluan Athonitul din Iaşi: monahia Sofronia Rădulescu, monahia Gabriela Şerban, monahia Rafaela Urdă, rasofora Mina Pereanu, sora Elena Afloarei, sora Iulia Ştefan, sora Elisabeta Ionescu, sora Mirela Militaru, sora Laura Paraschiva Enache.
Domnul să vă sporească și să vă răsplătească munca! Vă mulțumim!
marți, 10 noiembrie 2009
11 noiembrie, Sfântul Mare Mucenic Mina
Acatistul Sfântului Mare Mucenic Mina
La mulți celor care poartă numele Mina!
luni, 9 noiembrie 2009
9 noiembrie - Pomenirea sfinţilor mucenici Claudiu, Castor, Sempronian şi Nicostrat
La mulți ani Claudiilor!
Aceşti patru mucenici au pătimit pe vremea împăratului Diocleţian (284-305). Ei au fost neîntrecuţi meşteri în arta cioplirii şi sculpturii în marmură., fiind conducătorii unui vestit şantier de acest fel, la Smirnum. Datorită lucrărilor de calitate ce se realizau aici, împăratul era foarte mândru de dibăcia acestor meşteri. Însă, din cei peste 600 de lucrători care se aflau pe acest şantier, mulţi erau păgâni, care nu vedeau cu ochi buni viaţa religioasă a creştinilor de aici. Aceştia obişnuiau să-şi facă semnul Sfintei Cruci ori de câte ori începeau sau terminau o lucrare, deoarece erau convinşi că numai prin puterea şi ajutorul lui Dumnezeu erau în stare să facă tot ceea ce făcuseră până atunci.Printre aceşti creştini se aflau şi cei patru sfinţi, care primiseră Taina Sf. Botez din mâinile episcopului Chiril din Antiohia, ce se afla surghiunit în ţinutul Iliricului. Aceşti 4 mucenici, datorită râvnei lor duhovniceşti, au reuşit să atragă la creştinism pe un alt om, pe nume Simpliciu, care s-a încreştinat şi el. Imediat, păgânii cei invidioşi i-au pârât pe cei 5 meşteri la împărat, acuzându-i că aceştia conduc lucrările prin superstiţie şi magie şi că nu vor să ştie decât de credinţa în Hristos. Auzind acestea, împăratul nu a luat nici o măsură împotriva lor, dar acuzatorii au spus că ei nu vor să sculpteze chipul zeului Asclepios, un zeu socotit vindecător de către împărat. Cei 5 mucenici au confirmat că "În toate ne-am arătat ascultători, împărate, dar chipul acestui zeu nu vrem şi nu putem să-l facem". Împăratul însă, nu s-a supărat şi a trecut cu vederea neascultarea acestor meşteri, spunând că nu-i pasă cine va face statuia, dar că aceasta trebuie terminată. Aşa s-a şi întâmplat, statuia fiind terminată de alţi meşteri. Când împăratul a venit să vadă statuia terminată, el a crezut că totuşi cei 5 au realizat statuia, dar partida păgânilor s-a năpustit cu ură asupra lor, acuzându-i iarăşi cu cuvinte duşmănoase. Împăratul, văzând tulburarea ce s-a iscat, i-a încredinţat pe cei 5 meşteri unui dregător cu numele de Lampadie, ca să facă cercetări şi să liniştească lucrurile. Acesta le-a poruncit să aducă cinstire şi jertfe zeilor, dar meşterii nu au vrut. Ca atare Lampadie i-a arestat şi închis în temniţă, după care a asmuţit mulţimile păgâne împotriva creştinilor. S-au iscat răscoale şi bătăi, iar în timpul uneia dintre ele, însuşi Lampadie a fost omorât.Auzind aceasta, împăratul s-a temut ca nu cumva rudele mortului să pornească o răscoală generală, şi ca atare s-a decis să termine cu cei 5, dând ordin ca aceştia să fie închişi de vii în sicrie de plumb şi să fie aruncaţi în apele fluviului Sava. Auzind această veste, va muri de supărare şi episcopul Chiril, care se afla şi el închis în temniţă. După câteva zile, un creştin cu numele de Nicodim a scos sicriele din apă şi a avut grijă de înmormântarea osemintelor sfinţilor.Calendarul roman din anul 354 aminteşte de pomenirea lor, la data de 9 noiembrie.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului ierarh Nectarie din Eghina, episcop al Pentapolisului
Sfântul Nectarie din Eghina (n. 1 octombrie 1846 la Silivri, în Tracia, d. 8 noiembrie 1920 la Atena) a fost episcop de Pentapole şi ctitor al mănăstirii "Sfânta Treime" din insula Eghina. În 1961 Sfântul Sinod al Bisericii de Constantinopol l-a proclamat sfânt al Bisericii Ortodoxe, comemorarea lui făcându-se în ziua de 9 noiembrie.
Sfântul Nectarie s-a născut într-o familie săracă de pe malul mării Marmara. Părinţii săi, Dimos şi Marie Kephala, i-au dat numele de Anastasie. La vârsta de 14 ani a plecat la Constantinopol ca să lucreze şi să se şcolească.
În 1866, la vârsta de 20 de ani, Sfântul Nectarie pleacă în insula Chios ca să predea ca învăţător. Aici devine călugăr, cu numele de Lazăr, la 7 noiembrie 1876, în celebra mănăstire Nea Moni. Un an mai tîrziu a devenit diacon, apoi, prin generozitatea unui creştin bogat din insulă şi cu ajutorul Patriarhului Sofronie al Alexandriei, a putut să-şi completeze studiile la Atena şi să obţină, în 1885, o diplomă a Facultăţii de Teologie din capitala Greciei.
Tot în acest an, 1885, Sfântul Nectarie pleacă la Alexandria (Egipt), unde a fost hirotonit preot la biserica Sfântul Nicolae din Cairo. Câţiva ani mai târziu, în 1889, a fost hirotonit episcop de Pentapole (episcopie corespunzând în acea vreme Libiei superioare) de către Patriarhul Sofronie, care l-a numit şi predicator, secretar patriarhal şi reprezentant al său la Cairo.
Dar după doar un an a fost alungat din Egipt în urma calomniilor unor clerici invidioşi. A trebuit să se întoarcă la Atena, singur, nebăgat în seamă, dispreţuit, în mari lipsuri materiale. A rămas câţiva ani predicator (l891-1894), iar apoi a fost numit director al şcolii teologice Rizarios, care forma viitori preoţi. A rămas 15 ani în acest post ecleziastic.
În 1904, la cererea mai multor călugăriţe, a fondat mănăstirea "Sfânta Treime" din insula Eghina, devenită azi unul din marile locuri de pelerinaj din lumea ortodoxă. În decembrie 1908, la vârsta de 62 de ani, sfântul Nectarie şi-a dat demisia din postul de director al şcolii teologice şi s-a retras în mănăstirea sa din Eghina, unde a rămas până la sfârşitul vieţii.
A murit la 8 noiembrie 1920, în urma unui cancer de prostată care l-a chinuit un an şi jumătate. A fost înmormântat în mănăstirea sa de către ieromonahul iconar Sava, care mai târziu a pictat prima icoană a sfântului.
În 1953 moaştele sale au fost mutate într-un mormânt mai frumos. Pomenirea mutării moaştelor sale se face în ziua de 3 septembrie.
Câţiva ani mai târziu, la 20 aprilie 1961, Patriarhia Ecumenică din Constantinopol a recunoscut cultul de care se bucura deja sfântul şi l-a proclamat sfânt al Bisericii, cu pomenirea pe 9 noiembrie.
duminică, 8 noiembrie 2009
8 noiembrie, Soborul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil
Slujba Sfinților Arhangheli - Corul Stavropoleus
Maica Siluana - Despre îngeri...
Acatistul Sfinților Arhangheli Mihail si Gavriil
vineri, 6 noiembrie 2009
Klaus Kenneth - Conferința de la București, 5 noiembrie 2009
Despre întâlnirea cu părintele Sofronie de la Essex
marți, 3 noiembrie 2009
Să trăim intrările în hățișurile psihismului nostru ca pe o coborâre la iadul din noi cu Domnul...
Tragedia omului încetează în momentul în care, adult fiind, se leapădă de formele de abuz pe care le-a învățat pe „pielea lui de copil” și-și lasă copilul din adânc să vină la Domnul, iubindu-l, înțelegându-l, ascultându-l și devenind una cu el, ca el, ca să intre în Împărăția dinăuntru său!
Numai devenind ca acest copil și intrând în Împărăție putem vedea copilul din aproapele, Îl putem vedea pe Domnul Care Se identifică acestuia până la a spune „ce-i faceți lui, Mie Îmi faceți”! E o identificare (unire fără contopire) ontologică, prin har, și nu psihologică. Numai așa vom afla: unde era Domnul când pătimea copilul. Și vom afla asta numai dacă vom trece „de partea” copilului pe care l-am abuzat împreună cu cei mari pentru a-i închide gura, pentru a-i interzice lacrimile și a-l îndopa cu surogatele de viață folosite de cei de la care așteptă iubire cu „orice preț”!
Toate acestea sunt cu putință la Dumnezeu, în noi, cu lucrarea Duhului Sfânt în Taina Pocăinței, Taină din care face parte și demersul tău de acum. Dacă nu trăim astfel acest demers, această ieșire din labirintul codependenței”, nu vom face decât să ne mutăm dintr-o schemă psihologică în alta, confirmând întemeiatele temeri de „psihologisme”. Avem neapărată nevoie să trăim intrările în hațișurile psihismului nostru ca pe o coborâre la iadul din noi cu Domnul, tinându-ne mintea (ieșind din negare) acolo, cu mila si cu harul Său, și refuzând cu încredere deznădejdea ca soluție de la vrăjmașul Bucuriei Sfinte. Așa vom trăi împreună cu El învierea cea dintâi. Altfel vom fi morți! Repet, iată de ce strigă Sfântul Apostol Pavel la noi: „Treziți-vă cei ce dormiți și nu fiți morți și Hristos vă va lumina pe voi!”.
Ce-ți spun acum e versiunea exprimată, cu aproximarea inerentă oricărui demers rațional, a lucrării de taină care are loc „în ascunsul” din noi atunci când credem în făgăduințele Domnului și intrăm Acolo. Făcându-ne „temele”, din orice demers terapeutic, în toate dimensiunile lor: trupească, intelectuală, afectivă și duhovnicească, cu smerenie, în fața Domnului și în Biserică, vom vedea pe viu, vom avea revelația schimbării pe care mintea noastră rațională, de gânduri, n-o poate nici imagina, și nici cuprinde...
Cu dragoste si respect,
Maica Siluana
