Postări
Saint Silouan Athonite
“Keep your Mind in Hell and Despair Not”
joi, 1 octombrie 2009
luni, 28 septembrie 2009
"Am văzut Lumina cea adevărată... "
E multă vreme de când ma preocupă adânc Taina Spovedaniei şi apoi cea a Împărtăşirii cu Sângele şi Trupul Domnului. Cred cu toată fiinţa în puterea şi ajutorul lor de vindecare a sufletului, de regăsire a reperelor şi a drumului celui îngust, dar drept. Tocmai din acest motiv, responsabilitatea pe care o am este enormă, la fel şi teama de a nu fi vrednică de ele. Ce ar trebui să fac pentru a trăi aceste Taine autentic şi plenar, departe de orice urmă de formalism?
Tocmai aceasta e demnitatea omului, responsabilitatea, adică răspunsul pe care Il dă lui Dumnezeu Creatorul şi Mântuitorul lui. Aşadar, când ne apropiem de Sfintele Taine, este firesc să ne simţim responsabili, pentru că atunci răspundem chemării Lui! Da, e nevoie să devenim tot mai conştienţi de această chemare şi de răspunsul pe care Îl datorăm Domnului.
Cât despre ce şi cât simţim când răspundem, e nevoie de multă răbdare pentru că simţirea noastră de suprafaţă nu este încă înduhovnicită. Să avem răbdare şi să facem cele cuvenite şi cerute de Sfânta Biserică, mama noastră întru viaţa veşnică, şi, încet, încet, vom creşte până la măsura la care suntem chemaţi. Să nu te temi că o vreme, poate multă vreme, e nevoie să ne încredem în ce ne spune Domnul, în ce ne învaţă Sfinţii care Îl au pe Domnul Duhul Sfânt în ei, mai degrabă decât în ceea ce simţim şi gândim noi. Să nu ne temem atunci când vrăjmaşul ne strecoară gândul că suntem "formali", că nu avem trăire, că suntem în pericol să "ne obişnuim " cu Sfânta Împărtăşanie, dar tace chitic atunci când oamenii se străduiesc să se obişnuiască cu numele lui cel întunecat şi cu înjurăturile de Cele Sfinte! Să nu ne temem de acestea, ci de păcat şi, mai ales, de păcatul ascuns, nemărturisit. Pentru a deveni mai conştienţi, Sfânta Biserică ne-a pus la dispoziţie Rugăciuni cutremurătoare care ne pregătesc şi porunci dătătoare de viaţă care ne dau îndrăzneală în Faţa Domnului. Cât despre vrednicie, nu putem fi vrednici niciodată, dar Domnul ne învredniceşte atunci când ne rugăm pentru asta şi când Îi împlinim, după putere, fără să deznădăjduim din cauza căderilor, poruncile cele dătătoare de viaţă. Mai ales porunca iertării tuturor celor care ne-au greşit! Şi, pe măsură ce creştem şi ascultăm, vom auzi tot mai bine, vom vedea tot mai limpede şi vom mărturisi tot mai convingător că "Am văzut Lumina cea adevărată" !
Maica Siluana
duminică, 27 septembrie 2009
sâmbătă, 26 septembrie 2009
ÎPS Teofan: Cuvânt la Înălțarea Sfintei Cruci
„ Crucea este modul de viață autentic la care este chemat să meargă creștinul, modul de viață trăit de creștinul adevărat care dorește să se urce de la pământ la Cer... Autenticitatea vieții noastre trece prin purtarea crucii, prin asumarea suferinței, prin iubirea îndreptată chiar și spre cei care ne urăsc și ne blesteamă pe noi. Și dacă vom cere lui Dumnezeu să ne dea această înțelegere și vom încerca în viața noastră să împlinim câtuși de cât această purtare a crucii, imense bucurii vor apare în viața noastră iar la sfârșitul vieții pământești , Hristos Mântuitorul cel rastignit și înviat, va rosti purtătorilor de cruce în această viață: Veniți binecuvântații Tatălui meu de moșteniți Împărăția Cerurilor, cea zidită vouă încă de la întemeierea lumii! Amin”
vineri, 25 septembrie 2009
Convorbiri cu Alexander Soljenițîn
Jurnalul lui Steinhardt începe prin a enunţa cele trei soluţii necesare pentru a ieşi dintr-un univers concentraţionar (lagăr, temniţă ori orice altă formă de încarcerare), soluţii „strict lumeşti“, accesibile oricui, avînd un caracter practic: cea „a lui Soljeniţîn – moartea consimţită, asumată, anticipată, provocată“, „a lui Alexandru Zinoviev – nepăsarea şi obrăznicia“ şi „a lui Winston Churchill şi Vladimir Bukovski – vitejia însoţită de o veselie turbată“, toate trei subînţelegînd o formă de viaţă mai rea sau echivalentă cu moartea, implicînd în orice moment riscul morţii fizice.Cea dintîi soluţie, care îi aparţine lui Soljeniţîn şi pe care Alexandru Isaievici o aminteşte în Primul cerc, revenind asupra sa în volumul I al Arhipelagului Gulag, propune o ieşire categorică din lume, prin intermediul căreia individul care se declară mort se privează de orice speranţă.
Ieşind din lume, printr-un „Nu“ hotărît pentru care este însă în stare să-şi dea viaţa, el dobîndeşte acea libertate pe care Soljeniţîn o ridică pe bună dreptate în slăvi, în ciuda trupului prizonier, a zăbrelelor şi a terorii: libertatea individului fără frică de moarte. Blestemul oamenilor, ne spune Dostoievski, e frica. Fără frică, ei nu mai pot trăda şi nu mai pot fi trădaţi; nu mai sînt vii, sînt doar nişte fantome... (fragment din articolul De la Soljeniţîn la Steinhardt: Gulagul între suferinţă mărturisită şi credinţă)
Din ciclul poeziilor găsite... (VIII)
Arvo Part - Litany
Am găsit o poezie, adevărul spun
era ascunsă în cotloanele sufletului meu,
neatinse și neumblate.
Se așternuse ca un colb fin și își trăia lâncezeala
nederanjată, netulburată de nimic.
Doar din când în când anumite urme, mai mici sau mai mari
dar ne-importante,
își marcau amprenta pe colțurile sufletului meu
ocupate de poezie.
Dar... a venit o adiere odată, pe neașteptate
a ridicat întâi un firicel, apoi două...
Și tot așa până ce adierea, nesemnificativă, la început
a reușit să stârnească furtuna...
Întâi a fost valul de împotrivire al poeziei mele,
care devenise o poezie cam comodă, pare-mi-se de acum,
apoi, când și-a văzut amenințată serios indestructibila-i superioitate din colțul sufletului meu,
poezia a început să danseze în furtună...
Astăzi... am o poezie
tot în colțurile sufletului meu,
care acum sunt însă luminate
de adierile care fac ca firele ei
să strălucească
ca picaturile de ploaie de după furtună!
...Un P
miercuri, 23 septembrie 2009
24 septembrie, Praznicul Sfântului Siluan Athonitul
Propovăduitor al iubirii lui Hristos, lumii întregi ai fost dat, de trei ori fericite, între cuvântătorii de Dumnezeu cel prea duios, căci pe Cel smerit și blând ai văzut și inima Aceluia o ai cunoscut. Pentru aceasta, prin graiurile tale toți luminându-ne, proslăvim Duhul, Carele pe tine-au proslăvit.
Paraclisul Sfântului Siluan Athonitul
Maica noastră Siluana și dragile noastre surori,
vă mulțumim pentru că ne sunteți și mai ales pentru cât ne sunteți! Fie ca rugăciunile Sfântului Siluan să vă bucure sufletele și să vă dea putere de a ne ține de mână pe cât mai mulți și cât mai mult timp de acum înainte, în această minunată împreună-înaintare pe calea vindecării sufletelor noastre ! Domnul să ne miluiască și să ne păzească!
La mulți, mulți ani să ne fiți!
Sfinte Preacuvioase Părinte Siluan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
