Postări
„ Crucea este modul de viață autentic la care este chemat să meargă creștinul, modul de viață trăit de creștinul adevărat care dorește să se urce de la pământ la Cer... Autenticitatea vieții noastre trece prin purtarea crucii, prin asumarea suferinței, prin iubirea îndreptată chiar și spre cei care ne urăsc și ne blesteamă pe noi. Și dacă vom cere lui Dumnezeu să ne dea această înțelegere și vom încerca în viața noastră să împlinim câtuși de cât această purtare a crucii, imense bucurii vor apare în viața noastră iar la sfârșitul vieții pământești , Hristos Mântuitorul cel rastignit și înviat, va rosti purtătorilor de cruce în această viață: Veniți binecuvântații Tatălui meu de moșteniți Împărăția Cerurilor, cea zidită vouă încă de la întemeierea lumii! Amin”
Saint Silouan Athonite
“Keep your Mind in Hell and Despair Not”
sâmbătă, 26 septembrie 2009
vineri, 25 septembrie 2009
Convorbiri cu Alexander Soljenițîn
Jurnalul lui Steinhardt începe prin a enunţa cele trei soluţii necesare pentru a ieşi dintr-un univers concentraţionar (lagăr, temniţă ori orice altă formă de încarcerare), soluţii „strict lumeşti“, accesibile oricui, avînd un caracter practic: cea „a lui Soljeniţîn – moartea consimţită, asumată, anticipată, provocată“, „a lui Alexandru Zinoviev – nepăsarea şi obrăznicia“ şi „a lui Winston Churchill şi Vladimir Bukovski – vitejia însoţită de o veselie turbată“, toate trei subînţelegînd o formă de viaţă mai rea sau echivalentă cu moartea, implicînd în orice moment riscul morţii fizice.Cea dintîi soluţie, care îi aparţine lui Soljeniţîn şi pe care Alexandru Isaievici o aminteşte în Primul cerc, revenind asupra sa în volumul I al Arhipelagului Gulag, propune o ieşire categorică din lume, prin intermediul căreia individul care se declară mort se privează de orice speranţă.
Ieşind din lume, printr-un „Nu“ hotărît pentru care este însă în stare să-şi dea viaţa, el dobîndeşte acea libertate pe care Soljeniţîn o ridică pe bună dreptate în slăvi, în ciuda trupului prizonier, a zăbrelelor şi a terorii: libertatea individului fără frică de moarte. Blestemul oamenilor, ne spune Dostoievski, e frica. Fără frică, ei nu mai pot trăda şi nu mai pot fi trădaţi; nu mai sînt vii, sînt doar nişte fantome... (fragment din articolul De la Soljeniţîn la Steinhardt: Gulagul între suferinţă mărturisită şi credinţă)
Din ciclul poeziilor găsite... (VIII)
Arvo Part - Litany
Am găsit o poezie, adevărul spun
era ascunsă în cotloanele sufletului meu,
neatinse și neumblate.
Se așternuse ca un colb fin și își trăia lâncezeala
nederanjată, netulburată de nimic.
Doar din când în când anumite urme, mai mici sau mai mari
dar ne-importante,
își marcau amprenta pe colțurile sufletului meu
ocupate de poezie.
Dar... a venit o adiere odată, pe neașteptate
a ridicat întâi un firicel, apoi două...
Și tot așa până ce adierea, nesemnificativă, la început
a reușit să stârnească furtuna...
Întâi a fost valul de împotrivire al poeziei mele,
care devenise o poezie cam comodă, pare-mi-se de acum,
apoi, când și-a văzut amenințată serios indestructibila-i superioitate din colțul sufletului meu,
poezia a început să danseze în furtună...
Astăzi... am o poezie
tot în colțurile sufletului meu,
care acum sunt însă luminate
de adierile care fac ca firele ei
să strălucească
ca picaturile de ploaie de după furtună!
...Un P
miercuri, 23 septembrie 2009
24 septembrie, Praznicul Sfântului Siluan Athonitul
Propovăduitor al iubirii lui Hristos, lumii întregi ai fost dat, de trei ori fericite, între cuvântătorii de Dumnezeu cel prea duios, căci pe Cel smerit și blând ai văzut și inima Aceluia o ai cunoscut. Pentru aceasta, prin graiurile tale toți luminându-ne, proslăvim Duhul, Carele pe tine-au proslăvit.
Paraclisul Sfântului Siluan Athonitul
Maica noastră Siluana și dragile noastre surori,
vă mulțumim pentru că ne sunteți și mai ales pentru cât ne sunteți! Fie ca rugăciunile Sfântului Siluan să vă bucure sufletele și să vă dea putere de a ne ține de mână pe cât mai mulți și cât mai mult timp de acum înainte, în această minunată împreună-înaintare pe calea vindecării sufletelor noastre ! Domnul să ne miluiască și să ne păzească!
La mulți, mulți ani să ne fiți!
Sfinte Preacuvioase Părinte Siluan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
marți, 22 septembrie 2009
Maica Siluana, Conferința „Ce înseamnă să fii ortodox astăzi?” Alba Iulia, 12 mai 2009
Monahia Siluana Vlad - Conferința „Ce înseamnă să fii ortodox astăzi?” Alba Iulia, 12 mai 2009, partea 1 din 2
Monahia Siluana Vlad - Conferința: „ Ce înseamnă să fii ortodox astăzi?”, Alba Iulia, 12 mai 2009, partea 2 din 2
Echinocțiu de toamnă - Din ciclul poeziilor găsite... (VII)
Nicu Alifantis : Emoție de toamnă (versuri Nichita Stănescu)
Picăturile foarte mici si foarte dese mă pișcă pe față.
E atât de plăcut!
Simți?
Culorile toamnei sunt atât de frumoase...
Unde le mai găsești?
Le vezi, nu?
Gustul gutuii mă strânge ușor de dinți
E buuun, aromat...
Ai mâncat?
Mirosul de măr copt mi-a pătruns în pori,
Prin vaporii din ceainicul clocotind,
întrevăd începutul de iarnă...
Biserica sculptată în cărămidă se înalță le cer
iar crucea-l străpunge!
I-a smuls aerului un volum important
de vapor impozant...
Ah... m-am împiedicat de o piatră
frumos colorată.
Colorată în toamna auriu-ruginie!
Și piatra, te uită mai bine,
are pictată-o icoană-ntr-u sine
Da, Domnul e Bun si Maicuța și Sfinții!
Mi-au dat un răgaz să respir bucuria...
Un P
luni, 21 septembrie 2009
Despre suferință...
„ ... numai pe cruce este mântuirea noastră... nu trebuie să cerem ca niște milogi, continuu, fără să dăm ceva... O suferință nu și-a atins scopul, dacă este dată ca o terapie, dacă tu nu ai ieșit cu un folos din ea... Prin suferință, omul reușește să stea de vorbă cu sine mai precis decât în orice altă situație, să se cunoască pe sine, să se compare... te cunoști pe tine ca să te poți birui pe tine, care înseamnă o uriașă biruință... Omul este singura verigă posibilă, dintre Dumnezeu și Creație... Hristos ne-a adus mai mult decât ne-a pierdut Adam, ne-a dat putința să ne ridicăm până la Dumnezeu prin har... ”
