Postări
Viata ta, viata noastra, e miscata de puterea poftitoare, doritoare, a sufletului, care mobilizeaza vointa in directia „comorii” ravnite. Aceasta putere insa nu este singura pe care o avem. Sufletul mai are si o putere de cunoastere prin care putem alege daca voim sa ne miscam pofta in acea directie sau sa alegem alta.
Tu, acum, dupa o destul de lunga lupta cu pacatul, descoperi ceva de care ar merita sa tii seama: ca dorinta ta e ambivalenta: Pe de o parte, doresti mantuirea, si te pocaiesti cu sinceritate si cu lacrimi (daca prin pocainta intelegem doar plangerea pacatului comis), pe de alta parte, cazi iarasi in pacat si, mai ales, nu te ridici din el pana nu te indulcesti cumva indestul de „roadele” lui…
Aici ai nevoie de onestitate fata de tine: recunoaste ca tu nu vrei si nu te poti lipsi de indulcirea pe care ti-o da pacatul! Tu nu vrei sa lupti pana la sange cu el! Tu nu te pocaiesti decat dupa ce te batjocoreste pacatul! Tu, daca vrei, va trebui sa ceri de la Dumnezeu ceva mai dulce decat pacatul!
Ei, acest ceva este prezenta Lui! Asta ne ofera El in Biserica Lui (din care tu si eu suntem madulare vii, suntem chiar Biserica) si asta e nevoie sa cautam, sa cerem si sa pastram, ca sa ne mantuim de dependenta de indulcirea pacatului!
Noi, oamenii pacatosi, cautam indulcirea cu pactul pentru ca suntem amarati, pentru ca lumea in care ne-am nascut si am crescut ne-a amarat viata si sufletul si ne-a invatat ca singura dulceata e cea a pacatului. Si descoperim mereu ca suntem din ce in ce mai amarati si ca-i amaram, la randul nostru, pe cei dragi, din ce in ce mai mult si mai tare…
Amaraciunea este moartea sufletului si ea trebuie biruita! Si o vom birui numai in clipa in care vom accepta sa murim de moartea de care credem ca fugim prin pacat.
Simti ca nu poti sa nu faci gestul la care te impinge arsura poftei si ca vei muri daca te opresti? Mori, si vei fi viu!
Nu poti? Ei bine, aceasta este clipa! Acum, in clipa ispitei, arata-te Lui si alege sa-L primesti pe El si striga: „Iata, eu nu pot sa raman cu Tine pentru ca ma lipesc de nevoia mea de aceasta placere. Pentru ca, in aceste clipe mi-e urat, mi-e frica... E in mine un gol pe care vreau repede sa-l umplu cu ceva… Dar Tu nu ma lasa. Ajuta-ma! Vino Tu in acest gol al meu!”.
Acest strigat, in acel moment va fi o moarte, pentru ca prin el vei rastigni in tine singurul lucru care te intereseaza atunci si, cu acel interes, si pe tine insuti, pe tine robul acelei compulsii. Atunci vei alege moartea si El iti va oferi Viata Lui. Atunci, in chiar clipa aceea in care simti ca mori daca nu faci ce-ti cere pacatul, alege sa mori strigand: „Miluieste-ma! Eu nu pot nimic fara Tine!”.
Restul, plansul de dupa, s-ar putea sa fie doar o moarte de ciuda a orgoliului care a fost calcat in picioare de ispititorul!
Incearca asta cu ispite mici si vei invata sa biruiesti si in ceea ce crezi tu ca sunt ispite si pacate mari!
Cu dragoste si incredere,
Maica Siluana
