Cine sunt eu?!

"Cine sunt eu în fața dumneavoastră?  Trei roluri încearcă să mă definească, acum în fața dumneavoastră, sunt maica aceea care ține o conferință, care vorbește cu noi și are de gând  să ne răspundă la întrebarea asta, bineînțeles din perspectiva ei, din ce crede ea! Cine sunteți dumneavoastră? Sunteți auditoriul, sunteți cei care ascultă, eu pot să zic de aici, eu sunt cineva, eu sunt  importantă, eu sunt știuitoare, eu vă spun și dumneavoastră învățați...De obicei așa gândesc oamenii care cred că știu cine sunt și așa zâmbim când nu știm cine suntem. Eu nu aș putea să vorbesc dacă nu m-ar asculta nimeni  și nu aș avea ce să vă spun, dacă dumneavoastră prin ascultare și așteptare nu ați vrea să auziți ceva anume. Dacă în seara asta Dumnezeu ne va ajuta să ne spunem lucruri care ne interesează și care să ne sporească ființa, care să ne îmbogățească, care să ne ajute să trăim altfel începând din seara aceasta, atunci înseamnă că a lucrat această putere tainică dintre noi, ascultarea dumneavoastră și vorbirea mea. Dacă nu, vom pierde timpul, într-un mod mai elevat dar îl vom pierde și vom da socoteală pentru timpul pierdut! În ce mă privește vorbesc, minunat, uluitor, atunci când cel care mă întreabă este într-o stare de minunare și de prag a ființei uimitoare. Fiecare dintre noi suntem la un capăt al ființei noastre minunați și uimitori și la celălalt capăt, bicisnici și plictisitori. Și călătorim de foarte multe ori pe oră între cei doi poli! Suntem slabi, nu atât că nu putem să rămânem în polul minunat din noi ci mai ales că ne este frică să intrăm în contact cu realitatea. Suntem slabi pentru că ne e frică să fim una cu ce e în jurul nostru. Ca să ne simțim puternici, ca să ne simțim cineva, ne facem garduri, foișoare, pentru că relația cu celălalt, cu cel din fața noastră este o relație de moarte. În orice relație cu aproapele noi murim, murim imaginii pe care o avem despre noi, nu mai suntem siguri pe noi, pentru că nu mai știm cine suntem! Nici nu avem cum să știm, pentru că nici nu suntem. În clipa in care cineva ne privește, noi nu mai suntem cine credeam că suntem înainte de a ne privi cineva! De aceea m-am bucurat când am gasit cu prieteni noștri de la A.S.C.O.R., acest titlu, dintr-o listă de căutări, și când titlu s-a conturat, s-a formulat, „Cine sunt eu pentru?” și cei care ați fost la centru și am facut acest seminar, care va fi de fapt seminarul vieții noastre, știți că ajungeam la concluzia ca eu nu sunt stareța mănăstirii, că eu nu sunt coordonatoarea centrului, că eu nu sunt posesoarea unei diplome, sau a unei funcții sau averi ci că eu sunt eu! Eu sunt eu, cea care are și face toate acestea, care se lasă văzută și definită de cei din jur, prin lucrările la care sunt prezentă aici și acum. Astăzi însă vom primi împreună un răspuns diferit, astăzi eu sunt TU! În fața cuiva, pentru cineva, eu nu pot fi decât tu . Eu sunt în intimitatea dumneavoastra un Tu. Și fiecare dintre dumneavoastră sunteți pentru mine un TU. Altfel puteți fi oricine! Atâta timp cât spuneți cuiva, Sfinția dumneavoastra, aceasta poate fi o etichetă, sub care se poate așeza oricine. Când spunem dumneavoastră poate fi oricine, numai când spun cuiva tu, când cineva-mi spune mie tu, atunci știu precis cine e, adică știu că pot avea o relație în care risc să sufăr. Relația eu-tu este o relație de moarte, cum spuneam adineauri dar o moarte în care ne naștem! Numai moartea ne va naște in viața de veci. Numai moartea unui anume fel al nostru de a fi ne duce la alt fel de a fi, după care tânjim...Istoric persoana umana începe prin a fi un Tu..."

Maica Siluana

Maica Siluana, Conferință Craiova, 30 noiembrie 2006

Read More

Feminitate și feminism...

Maica Siluana Vlad,13 noiembrie 2002

Read More

De ce ne este greu să iubim...

Este iubirea țelul suprem al vieții unui om?

"Da, este, dar nu iubirea pentru un băiat sau pentru o fată. Ci iubirea pentru Dumnezeu sau pentru aproapele. Țelul vieții noastre este să ne iubim unii pe alții așa cum ne-a iubit Dumnezeu pe noi. Să-L iubim pe Dumnezeu din tot sufletul nostru, din tot cugetul nostru, din toată puterea noastră, și pe aproapele la început cum ne iubim pe noi – deci să ne iubim pe noi – și după aceea să-i iubim pe toți așa cum ne-a iubit Dumnezeu pe noi. Ăsta-i țelul vietii. Dacă nu facem cât de cât acest lucru, noi ne-am ratat viața de fapt. Și lucrul acesta începe cu iertarea. Concentrați-vă pe iertare. Singurul lucru important în iubirea noastră rănită este să iertăm. Și când nu putem ierta atunci să ne îngrijorăm și să ne ducem la Doctorul vieții noastre, Care e Dumnezeu. Învățăm să iertăm. Pentru că uitarea sau scuzarea nu este iertare. Să învățăm să iertăm așa cum ne învață Hristos, adică în Duhul Sfănt. Numai cu Duhul Sfânt se poate ierta. Și durează. Uneori mai mult, pentru că rănile au fost foarte grave. Unii zicem că tata ne-a făcut un anumit lucru, sau un vecin, dar l-am iertat. Noi de fapt nu l-am iertat. Ne e și frică să ne aducem aminte. Dacă ne apropiem de amintirea aceea se trezește în noi o frică, o ură, o deznădejde, chiar cu pornirea de a ne răzbuna. Deci n-am iertat. Și atunci ne dăm seama că uitarea nu este iertare și că noi nu putem intra într-o iubire fără să fi iertat cele din trecut. Doi tineri nu se pot căsători, uneori ajung să le fie frică să se căsătorească, din cauza rănilor din copilărie. Dacă ai avut probleme mari în copilărie toată energia ta e blocată acolo și ți-e frică de ceilalți, ți-e frică să te căsătorești, ti-e frică de femeie sau de bărbat, o frică nevrotică. Și atunci iertarea deblochează acele puteri pe care le ținem noi acolo în adâncul nostru și circulă harul prin noi. Altfel suntem ca și cum am fi plini de ganglioni, de umflături, și harul nu circulă decât pe ici pe colo..."

Maica Siluana, Craiova, 30 noiembrie 2006

"Împlinirea poruncii lui Dumnezeu de a ierta nu este o lucrare omenească, psihologica, ci o lucrare divino-umana. Domnul spune: ”Fară Mine nu puteți face nimic”. Și noi înțelegem asta mai ales atunci când încercăm să iertam o faptă de neiertat. Atunci descoperim că dorința noastră de a răspunde Domnului cu iubire facând ce ne cere se lovește de neputința sufletului rănit de a face asta și de dorința lui de dreptate. Or Dumnezeu S-a facut Om tocmai pentru a veni in această neputință a noastră cu puterea Lui. Așa încat, atunci când ne dă o poruncă ne dă și puterea să o împlinim. Când aleg să zic ”Doamne, îl iert pe cel ce m-a rănit”, nu fac decât să refuz această putere pe care mi-o aduce El și să-mi închipui despre mine că aș putea să fac ce chiar nu pot. În acest moment mintea omului se îndreaptă către Dumnezeu și mărturisește: ”Doamne, nu pot, fă Tu asta în mine!”. ”Doamne, iartă-i pe cei ce m-au rănit!”. Însuși Domnul ne-a învățat aceasta când pe cruce s-a rugat pentru cei ce-L răstigneau: ”Tată, iartă-le lor!”."

Maica Siluana 

Read More

Maica Siluana:"Bucuria pe care ne-a adus-o Hristos! Care este rolul ei in viața noastră?!"

                                                  

             

                                                  

                            Răspunsuri la întrebări

”Schimbarea a intervenit în viaţa mea în momentul în care n-am mai putut trăi fără sens. Nu puteam nici să trăiesc şi nici să mor, adică să mă sinucid fără sens. Atunci, am acceptat existenţa lui Dumnezeu şi I-am cerut să dea sens vieţii mele. Restul făceam rost şi fără El! Şi când mi-a dat sensul vieţii am intrat în Bucuria Lui şi în Dragostea Lui şi ele, Bucuria şi Dragostea, m-au trimis să slujesc durea celor care încă se întreabă ce sens are viaţa, ce sens are suferinţa? 

Iată-mă, aşadar, cu voi, lângă voi, dar mai ales cu Domnul, Care este cu voi şi de la care învăţ mereu cu uimire şi recunoştinţă, cât de mare este mila Lui, cât de mult ne respectă libertatea şi câţi oameni minunaţi se ascund în cotloanele întunecate ale acestei lumi chinuită de o civilizaţie a morţii.

Eu vă iubesc şi doresc să fiu lângă voi în căderile voastre, ca să transformaţi această cădere în loc de întâlnire cu Dumnezeu şi să nu deveniţi pesimişti, ci optimişti. Cu El veţi învăţa să nu vă mai puneţi încredere nici în voi şi nici în oameni, ci în Dumnezeu, Care este cu noi şi vrea să fie în noi, în fiecare dintre noi. Atunci veţi descoperi misterul vieţii care este Bucuria de a fi. Doar că, acum, avem nevoie să intrăm pe calea cea strâmtă a Poruncilor Lui şi să învăţăm să ne purtăm crucea prin care urcăm în Împărăţia Bucuriei!”

Maica Siluana

Read More

Despre păcate...

Cu durere, dar și cu nădejde nebună că nu veți alege iadul pentru asta!

Ce este păcatul? Este acea mișcare a sufletului nostru de a face ceea ce dorim, fără să ne raportăm la Dumnezeu și să ne hrănim cu harul Lui! E ratarea gestului care ne-ar face icoane vii ale lui Dumnezeu! Orice gest sau gând, care nu e transparent la sfințenie, e păcat. Iar cel care e o caricatură a umanului din noi, e demonic.

...pofta nu e la cheremul libertății, ci al egoului. Libertatea îl poate ajuta pe om să se poarte omenește sau duhovnicește cu pofta sa, dar nu și să o aibă sau nu. Desigur, și-o poate produce apelând la imaginar, sau la gesturi, dar acestea vor fi, în ciuda impresiei celui care o face, cea mai flagrantă și mai uimitore călcare a libertații. Desigur, numai dacă prin libertate înțelegem puterea de a face voia lui Dumnezeu ca să devenim asemenea Lui, prin Duhul Sfânt. Libertatea nu poate fi cucerită prin uciderea celui ce te-a robit, ci prin redobândirea demnităţii de om liber!

Iată și eu plâng acum, pentru bucuria ta. Și sunt cu adevarat una cu tine, retrăind senzația aceea de gol care, în sfârșit, se umple de o privire care nu judecă, ci iubește!

Când ne facem curaj să privim Adevărul înecându-ne frica în plânsul pe care El ni-l dăruiește atunci, rămânem uluiți de faptul că în locul pedepsei pe care o așteptăm și o merităm, primim Bucuria cea mare!

În noi sunt cumva trei puteri care ne mișcă voința: pofta, dorința și dorul. Dacă amestecăm aceste ape ale sufletului, totul se impotmolește în delta înnoroiata a poftei, a chefului, mereu nesățioase și mereu sătule deja...

Când vrei să faci ceva, întreabă pe Domnul prin rugăciune dacă e păcat, dacă asta te distruge sau te zidește, și vei vedea!

 Numai murind păcatului voi fi vie în Domnul şi în Bucuria Lui!

Este sau nu sexualitatea consecinţă a păcatului? 

Asadar, 

Doamne, este sau nu sexualitatea consecinţă a păcatului? 

Nu, omule! Nu! Eu te-am făcut bărbat şi femeie şi eu am pus în tine dorinţa de a ieşi din tine către celălalt ca să Mă cunoaşteţi pe Mine şi iubirea Mea pentru voi şi prin această poruncă! Poruncile Mele sunt întotdeauna locuri de întâlnire şi de desfătare de Prezenţa mea iubitoare!

Consecinţă a căderii, de la care nu te mai înduri să te opreşti, fiule rătăcitor, este felul în care îţi trăieşti sexualitatea! Dacă ai obosit, dacă te doare păcatul şi moartea pe care o aduce el în tine, vino la Mine şi Eu te voi odihni! 

Ştii, Fiul Meu a venit la voi, S-a făcut om ca tine, fără de păcat numai, ca tu să redevii fiul Meu şi fiica Mea în El! 

Vino! 

Întoarce-te la Mine şi sexualitatea ta va redeveni aşa cum am creat-o Eu, aşa cum am răscumpărat-o Eu în Botezul tău, aşa cum am sfinţit-o Eu în Taina Mirungerii, aşa cum ţi-o hrănesc Eu în Taina Sfintei Euharistii! 

Acum, mergi, intră în camera ta, încuie uşa, aprinde luminile sau trage perdelele spre lumina zilei, dezbracă-te de toate cârpele sub care îţi ascunzi ruşinea desfrânărilor tale şi priveşte-te! Eşti frumos! Eşti frumoasă! Eu, Dumnezeu, te-am făcut! Nu te uita la urmele păcatului care te-au mai sluţit ici şi colo! Eu te voi spăla şi mai vârtos decât zăpada te vei albi! Pentru asta am rânduit Eu Spovedania în Biserica Mea! Priveşte-te cu atenţie şi cu de-amănuntul! Eşti sfinţit din cap şi până în picioare! Întreg ai fost afundat în Baia Sfântului Botez! Peste tot ai fost uns cu Duhul Meu Cel Sfânt! Ceea ce numeşti tu "sexul tău" despre care crezi că-l poţi chinui în toate felurile ca să storci un strop de plăcere înrobitoare şi ucigătoare, e sfinţit de Mine! 

Dacă eşti băiat, află că acesta e vrejul vieţii sfinţite pe care ai primit-o de la Mine ca să devii sfânt ca Mine! Priveşte pe un iconostas din Biserica Mea "arborele lui Iesei"! Vezi, de acolo a răsărit şi Mlădiţa sfântă din care a luat firea omenească Fiul Meu Cel Unul Născut, Dumnezeu! Şi tu eşti mlădiţă vie în acest Arbore Sfinţit! 

Dacă eşti fetiţă, aceasta este uşa prin care intră numai mirele rânduit de Mine ca să iasă prin ea om nou pe pământ. Tu eşti, pe tine te-am ales să fii, împreună-făcătore de oameni cu Mine! 

Plângi, băiatul meu? 

Plângi, fetiţa mea? 

Da, plângi omule drag! Dacă mai e ceva viu în tine, plângi! 

Acum îmbracă-te! Priveşte aceste haine! De acum ele nu mai sunt cârpe de acoperit ruşine, ci haine noi, veşminte ale preoţiei universale în care te-am îmbrăcat prin Botez. Acum, lacrimile tale ţi-au devenit al doilea Botez!

Vino la Mine ca să-ţi şterg lacrima şi urâciunea pe care lumea aceasta a pus-o pe tine şi odihneşte-te la pieptul Meu! Te iubesc! Oricât de grele ţi-ar fi rănile, Vino! Eu Sunt Dumnezeul tău şi numele meu este Iubire! 

Vino, fiul meu! 

Vino, fiica mea! 

Doamne, Prea Sfântă Treime, Tată, Fiule şi Duhule Sfinte, miluieşte-ne pe noi şi pe toată lumea Ta! 

M. Siluana 

Sursa:http://www.sfintiiarhangheli.ro/intrebare.php?iid=592

Read More

Maica Siluana despre: "Taina îmbrăcării si dezbrăcării în Ortodoxie"

Maica Siluana:"Taina îmbrăcării și dezbrăcării in Ortodoxie"

Read More

Bucuria care vine prin crucea lepădării mecanismelor noastre de adaptare-răzbunare-consolare este singurul lucru necesar inimii si vieții noastre

“Lupta noastră cu suferința produsă de abuzurile părinților, e o rugăciune, o întoarcere în râul de foc al rugăciunii Sfintei noastre Biserici, singura care ne dă putere să împlinim poruncile dătătoare de Viață!

Ceea ce pare „inadmisibil” unui copil abuzat, sau „exagerat” unui copil care neagă abuzurile, devine, cu mărturiile voastre, dovada vie a lucrării lui Dumnezeu cu omul! Și o dovadă grăitoare că El, Dumnezeu, nu vine la mine sau la tine pentru că noi am fi „alese”, ci pentru că am indrăznit să credem că făgăduințele Lui sunt adevărate și că Bucuria care vine prin crucea lepădării mecanismelor noastre de adaptare-răzbunare-consolare este singurul lucru necesar inimii si vieții noastre.

...când omul ajunge la „fundul sacului”, in „jalea aceea din care nu mai poți judeca pe nimeni”, poate trăi minunea transformării „suferinței și umilinței profunde” in pocăință și smerenie, adică în întâlnirea vie și directă cu lucrarea lui Dumnezeu în noi. Atunci știi că nu tu, ci El face asta și nu mai ai temei pentru mândrie. Atunci știi că te afli in iadul de care fugeai, iadul din tine, ca să te salvezi, ca să te ridici. Adică pentru a te lăsa prinsă de Mâna lui Dumnezeu Care dorește cu dor mare să te scoată de acolo în lumina Învierii Lui, care este și învierea ta!

De nu vom trăi Învierea Domnului ca pe propria noastră înviere, nu o vom cinsti cum se cuvine. Astăzi, tot ce trăiesc devine loc de întâlnire cu Mâna Lui salvatoare și cu învierea mea! De mine depinde dacă voi alege să trăiesc ce mi se intâmplă acum ca pe o consecința a celor ce au fost, ca pe o altă dovada că viața mea e distrusă și că nu am decât să distrug și eu la rândul meu pe cei de langă mine, sau să fac din ea locul Venirii Lui!

Da, Domnul nostru este și „Cel ce vine” și de mine depinde dacă deschid la bătaia Lui de la ușa inimii mele. Acum, inima mea e inchisă în durerea ei, în ciuda ei, in mohorârea ei. Și nu fără temei. Uite ce mi se intâmplă! Uite, ce fac ei! Uite cum e lumea! Cum voi deschide? Și ce să fac cu El în mine? Și aici am de ales: pot să-I scot ochii că îngăduie toate astea sau pot să-I cer puterea să fac ce spune El că e de trebuință ca să intru în bucuria Lui! Și pot să aleg cea de-a doua atitudine, numai și numai dacă renunț la cauzele din trecut (mama mea și tatăl meu m-au învățat, mi-au făcut...) și aleg Cauza din viitor, din Ziua cea mare a Celei de a Doua Lui Veniri! Aleg să spun: „Vino, Doamne, și vindecă sufletul meu, că mult am greșit Ție!”, „Vino, Doamne, și binecuvânteaza pe tatăl meu și pe mama mea și pe toți cei ce m-au rănit și pe toți cei pe care eu i-am rănit, că toți suntem lucrul mâinilor Tale!”. Așa, ce trăiesc acum, devine consecința a Acelei Veniri!

Dacă omul nu este ancorat in fagăduința Mântuirii, care cuprinde și cea de-a Doua Sa Venire, și învierea noastră cu trupul în Slava Lui, și împreună viețuirea cu El în Bucuria veșnică, nu poate primi puterea ce se revarsă de Acolo și nu-și poate jertfi ucigătoarele plăceri cu care încearcă să-și astâmpere foamea de iubire și setea de fericire!

Iarta-mă, copil drag, și iertati-mă și voi cei care citiți acum asta, dacă e prea „complicat” ce am dorit să vă transmit, dar am incredințare că Domnul va lucra și ne vom mai lumina în cele ce vor mai veni."

Maica Siluana

Sursa:http://www.sfintiiarhangheli.ro/intrebare.php?iid=1779

Read More