Postări
De ce suferim?
Maica Siluana, Serile Talpalari, audio
Saint Silouan Athonite
“Keep your Mind in Hell and Despair Not”
Se afișează postările cu eticheta Serile Tălpălari.... Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Serile Tălpălari.... Afișați toate postările
joi, 12 februarie 2015
marți, 12 martie 2013
Serile Talpalari, Seminarul ierării - Sesiunea a patra: LOGICA VIOLENȚEI UCIGAȘE, 5 martie 2013
Lumea aceasta se întemeiază pe violenţă ucigaşă
• De la Cain, omul căzut a zidit cetăţi şi a ridicat civilizaţii numai pe violenţă.
• Lumea aceasta e guvernată de o logică ucigaşă, e fascinată de rău şi se lasă antrenată într-o
repetare fără de sfârşit a unui trecut „întemeietor” datorită unor mecanisme inconştiente, colective şi
individuale, puse în lucrare de fiecare nouă generaţie rănită de vechea generaţie.
• Când un copil vine pe lume, depinde cu totul de părinţii săi, de iubirea şi atenţia lor. Dacă nu
primeşte iubirea şi atenţia pe care le aşteaptă, se va simţi rănit şi va reacţiona în consecinţă,
declanşând mecanisme de apărare şi învăţând să rănească la rândul său.
• De cele mai multe ori aceste mecanisme funcţionează inconştient și duc la comportamente
repetitive legate de rănile suferite în viața intrauterină și în anii copilăriei timpurii. Multe astfel de
comportamente repetitive pot fi induse de traumele îndurate de părinți, bunici sau chiar și strămoși.
Trupul nostru e ca o „partitură” vie a unor multiple moșteniri.
• Agresivitatea devine o armă de apărare. Cu cât cineva e mai rănit şi rana este mai profundă, cu
atât se va simţi mai vulnerabil, mai ameninţat şi va fi mai agresiv şi mai violent.
• În plus, fiinţa rănită va căuta şi-şi va oferi compensaţii în a avea şi a dori obiecte care oferă o
plăcere imediată, ca o „justificare” pentru lipsa fundamentală de iubire. Şi cu cât va căuta să-şi
compenseze lipsa de iubire prin sisteme compensatorii, cu atât va fi mai robit de obiectele pe care le
pofteşte şi cu atât va resimţi o insatisfacţie cronică şi se va agrava spirala suferinţei, a angoasei, a
anxietăţii şi vinovăţiei.
• Agresivitatea mereu mai mare se va îndrepta
o Fie spre aproapele, considerat vinovat şi răspunzător de această înlănţuire,
o Fie către sine însuşi, în deznădejde, depresie și autosabotare.
• Nesimţindu-se iubit, cel rănit va căuta să atragă atenţia celorlalţi pentru a simţi că există în ochii
lor: fie prin provocări şi agresivitate, fie încercând să le facă pe plac negându-și propriile nevoi.
Dorul omului de a ieși din robia violenței ucigașe.
• Nici un om nu este fericit trăind după legile acestei logici pentru că este o fiinţă însetată,
flămândă, plină de dorinţa de pace, de bucurie, de fericire.
• Omul nu doreşte decât să iubească şi să fie iubit, să trăiască fericirea iubirii împărtăşite.
• Dorinţa aceasta face din om un pelerin ce nu se poate opri până nu-şi potoleşte setea de iubire.
• Această sete, fiind infinită, nu poate fi potolită de nimic finit ceea ce face ca orice căutare a iubirii
în afara lui Dumnezeu să eșueze în mod tragic.
• Dorinţa omului este de a deveni ca Dumnezeu, cu Dumnezeu. Nimic altceva n-o poate satisface,
spune Sfântul Grigorie de Nyssa.
• Această aspiraţie infinită a omului se loveşte atât de limitele condiției umane căzute, cum am
văzut, cât și de existența răului în lume.
Ce este răul?
• Răul este o energie creată, este lucrarea făpturilor căzute: îngeri și oameni.
• Orice energie creată, ruptă de Dumnezeu, se strică, devine „rea” cu voia liberă a celui ce o
lucrează.
• Cineva este rău pentru că face ceva rău. Și face ceva rău pentru că face fără Dumnezeu,
„Singurul Bun”, cum ne descoperă Domnul.
• Originea răului este în voia liberă a făpturilor raționale dăruite de Creator cu libertate și
autonomie personală și esența ei este lucrarea acestora. De aceea spun Părinții că răul nu există.
Adică nu e o realitate creată de Dumnezeu.
• Acceptarea acestei înțelegeri a răului ne scapă de dorința irațională de a ne elibera prin stârpirea
răului din lume. Cine cade în plasa acestei dorințe devine ucigaș.
Sesiunea 4.2
Ieșirea omului din logica violenței ucigașe.
• Ieşirea omului din robia legilor violenței ucigașe este posibilă numai prin întoarcerea la
Dumnezeu, la Iubire.
• Singura cale este unirea liberă și ontologică a omului cu Binele, cu Dumnezeu în Fiul. De aceea
Se numește Domnul pe Sine „Calea”!
• Dumnezeu S-a făcut Om ca să ne unească iarăși cu Sine dăruindu-ne energia Sa necreată și pe
Sine Însuși ca Viață. Nu există altă Cale pentru om!
• Primul pas pe Calea biruinței este unirea ontologică a omului cu Dumnezeu prin Sfintele Taine.
• Următorii pași depind de înțelegerea binelui uman ca lucrare a sa conform voii lui Dumnezeu făcută cunoscută și accesibilă prin Poruncile iubirii.
• Următorii pași depind de înțelegerea binelui uman ca lucrare a sa conform voii lui Dumnezeu făcută cunoscută și accesibilă prin Poruncile iubirii.
• Această înțelegere va aduce după sine puterea de a accepta adevărul că lupta dintre bine și rău se
dă în inima fiecăruia dintre noi.
• Înțelepciunea înaintării pe Cale constă în lucrarea ascetică a cunoașterii de sine, a conștientizării
neputinței și limitelor personale și transformarea acestora în loc de primire a Darului lui Dumnezeu.
• Experiența neputinței în Hristos este simultană cu venirea și lucrarea harului care face ca însăși
limita asumată să devină har. („Când sunt slab atunci sunt tare”).
• „Cunoscută și acceptată, slăbiciunea omului devine mărturie a milei lui Dumnezeu” (Sfântul
Isaac Sirul).
Temă pentru acasă
1. Continuaţi să faceţi rugăciuni către Duhul Sfânt.
2. Desenaţi, descrieți, inima copilului care aţi fost şi strategiile folosite pentru împlinirea nevoii
de a fi recunoscut, acceptat şi preţuit de cei din jur. În ce măsură mai folosiți aceste strategii și
care sunt pagubele provocate de ele?
3. Faceţi o listă cu dorinţele cele mai fierbinţi pe care le-aţi avut de-a lungul vieţii şi vi s-au
împlinit. Compuneți o rugăciune în care să mulțumiți lui Dumnezeu pentru asta.
4. Faceţi o listă cu dorinţele cele mai fierbinţi care nu vi s-au împlinit. Mulțumiți lui Dumnezeu
pentru asta renunțând la resentimente. Nu știți ce ar fi însemnat împlinirea lor.
5. Faceți legătura dintre toate dorințele pe care le-ați conștientizat și strategiile folosite de
copilului care ați fost pentru împlinirea nevoii de a fi recunoscut, acceptat şi preţuit
6. Studiaţi lista schemelor de inadaptare pentru a vedea în ce măsură vă „recunoaşteţi” în una
sau mai multe dintre ele.
7. Cercetați cât mai multe pagube pe care le-ați îndurat datorită acestor scheme și rugați-vă
pentru vindecare.
8. Învățați să fiți atenți la „ofertele” de confort sau slavă pe care vi le face fiecare schemă
folosită și spuneți NU când sunteți conștienți de atac cerând ajutor cu rugăciunea.
Anexă
Cine dorește să afle dacă: „Iertarea se învață?”, poate urma sesiunile Seminarului Duhovnicesc: „Să ne vindecăm iertând”. Temele pot fi trimise pe adresa: iertare@gmail.com.
sâmbătă, 2 martie 2013
Serile Talpalari, Seminarul ierării, sesiunea 3: UCIDEREA FRATELUI, 26 februarie 2013
Maica Siluana și pr. C-tin Sturzu: Despre UCIDEREA FRATELUI, 26 februarie 2013
sâmbătă, 10 noiembrie 2012
miercuri, 31 octombrie 2012
vineri, 26 octombrie 2012
joi, 4 octombrie 2012
miercuri, 3 octombrie 2012
vineri, 28 septembrie 2012
joi, 1 martie 2012
Conferința: ”Cain si Abel” - Maica Siluana si pr. Constantin Sturzu la Serile Tălpălari, Iași, 7 feb. 2012
vineri, 6 mai 2011
duminică, 26 decembrie 2010
vineri, 19 noiembrie 2010
Serile Tălpălari, 16 noiembrie, 2010 – Maica Siluana: Despre păcatul strămoșesc
Sfântul Maxim Mărturisitorul spune că păcatul strămoșesc se transmite prin modul în care omul a ajuns să se înmulțească - și acest mod de înmulțire a venit ca un dar a lui Dumnezeu, pentru ca omul să nu dispară, fiindcă el urma să moară rupându-se de har. Și atunci ca să se continue, Dumnezeu când i-a îmbrăcat pe Adam și pe Eva în hainele de piele și i-a alungat din Rai, le-a dat de fapt, șansa să se întoarcă la El când vor voi... le-a dat posibilitatea ca prin suferințele pe care le vor trăi, nu ca pedeapsă, ci ca urmare a faptului că au ales să fie fără Dumnezeu, omul să se trezească și să dorească din nou viața și să-L dorească pe Dumnezeu. Și pentru că viața nu mai putea fi trăită în veșnicie, fără harul veșnic a lui Dumnezeu, fără energia lui Dumnezeu, fără duhul lui Dumnezeu care se dădea omului - omul a devenit muritor. Dumnezeu a dăruit acest mod de a perpetua viața... cu făgăduința că se va naște din femeie, Cel care ne va mântui. Răspunsul la întrebarea pe care și-o pun oamenii: „Cum ne-am fi înmulțit?”, deoarece Dumnezeu a dat porunca să ne înmulțim și să stăpânim pământul, înainte de cădere, este acela că ar fi existat un alt mod. Nașterea Mântuitorului din fecioară, fără sămânță bărbătească ne demonstrează că la Dumnezeu este posibil și că omul este capabil, în cooperare cu Dumnezeu, să se înmulțească altfel, să aibă altfel de fii. Acum pentru noi aceasta este situația, nimeni nu mai iese din acest fel de a fi, și cei care se sfințesc și cei care ne călugărim și cei care rămân feciori, ei poartă în ei acest trup cu înclinație către relația intimă dintre bărbat și femeie, care transmite păcatul strămoșilor, adică patima, pătimirea, neputința de a rezista unei pofte, unei dorințe, această slăbiciune în fața poftelor trupului sau ale minții. Maica Domnului a biruit aceasta, ea a spus: „eu nu știu de bărbat”, fiind de la trei ani în templu și trăind în rugăciune, fiind mult mai dăruită decât știm și o cântăm noi în Biserică. Sfinții vorbesc despre calitatea Maicii Domnului de om și ea s-a pregătit pentru această primire a Duhului Sfânt prin toată viața ei dinainte. Cu adevărat a fost și este curată! Păcatul strămoșilor l-a avut, adică era capabilă de păcat, alminteri nu numai că nu ne-am fi mântuit noi – dacă s-ar fi născut fără de păcat, atunci ce merit are că a ales să trăiască în curăție?!
Noi nu trebuie să privim cu ostilitate și cu ură această relație, pusă în firea omului, după cădere – relația dintre bărbat și femeie. Dimpotrivă, avem misiunea, mai ales după ce a venit harul, să transformăm această sălbăticie, în care poate să cadă firea fără harul lui Dumnezeu, în iubire curată, în tandrețe. De aceea Biserica a adus și Dumnezeu ne-a dăruit, o taină specială pentru această relație, taină prin care se dă un har special, o energie dumnezeiască cutremurător de puternică prin care omul poate să-și îmblânzească firea și să facă față acestor pofte și acestor doriri, care îi depășesc puterea de cele mai multe ori, puterea de control sau puterea de abținere. De aceea nu ajunge să spuneți: postiți, pentru că omul nu poate să postească dacă nu este ajutat de Dumnezeu. Și postul și privegherea și rugăciunea sunt toate, lucrări divino-umane! Și Dumnezeu postește cu noi. Eu dacă nu mă rog, nu pot să postesc, pot să fac greva foamei, pot să mor de inaniție, pot să fiu anorexică, dar nu pot să postesc fără Dumnezeu! (Maica Siluana)
marți, 2 noiembrie 2010
joi, 6 mai 2010
Serile Tălpălari - Maica Siluana despre: „Stările sufletești”, 27 aprilie 2010
Maica Siluana si pr. Constantin Sturzu: „Despre stările sufletești”
marți, 27 aprilie 2010
Serile Tălpălari, 23 martie 2010: „Credinţa fără de fapte moartă este” - părintele Nicolae Tănase - invitat special al maicii Siluana Vlad și al părintelui Constantin Sturzu;
Maica Siluana, pr. Nicolae Tănase, pr. Constantin Sturzu
Serile Tălpălari, 23 martie 2010: „Credinţa fără de fapte moartă este!”
Mulțumiri Femeii creștine pentru furnizarea materialului audio!
joi, 11 martie 2010
Serile Tălpălari, Cuvântul maicii Siluana despre: „Restaurarea chipului icoanei din noi”
Maica Siluana - „Restaurarea chipului icoanei din noi!”
