Postări
Cuvintele unui copil de 9 ani, care a aflat că are cancer: “Doamne, mami, câte am mai putut să trec şi eu prin viaţa asta!”
O familie din Hunedoara urăşte de moarte ticăitul ceasului. Chiar în clipele astea, cancerul osos al fetiţei lor de 9 ani, Anamaria Boca, galopează spre metastază. Nouă zile, atât i-au mai rămas până atunci. Ultima şansă: operaţia la Viena, musai peste nouă zile. Nici o zi în plus.
Doctorii români au trimis-o acolo, aici n-au ce-i mai face. Clinica vieneză cere 30.000 de euro; părinţii fetei câştigă împreună nici 2.000 de lei: ea lucrează la croitorie, el – în fabrică.
Deocamdată au avut noroc, 5.000 de euro s-au strâns în câteva zile, de la prieteni, primărie şi câţiva afacerişti. Dar atât costă doar primele consultaţii la Viena. Mai rămâne de strâns restul… o avere pentru un orăşel ca Hunedoara.
“Mami, noi nu ne speriem, suntem cele mai tari”
Până acum trei săptămâni, familia Boca era fericită. Anamaria, singurul lor copil, nu făcuse o injecţie în viaţa ei în afară de vaccin şi nici nu călcase vreodată într-un spital. Sărea coarda, mergea pe bicicletă, se dădea cu rolele. Într-o seară s-a plâns că o doare piciorul drept. A doua seară la fel. În a treia zi, mama a dus-o la doctor.
După aia au curs toate, pe rând, ca într-un film de groază: radiologii, analize, ecografii, EKG-uri şi la urmă biopsia. Anamaria, copil alintat până acum, la spital a uimit pe toată lumea. La tomograf, de pildă, când au băgat-o în cutia aia pentru 45 de minute, zâmbea şi îşi încuraja mama: “Vezi, mami, noi nu ne speriem, suntem cele mai tari”.
La spital, cât a dormit cu mama în pat, o învelea peste noapte, să nu răcească. Când o vedea obosită, ea, copil, o trimitea pe mamă la somn, îngrijorată, ca un om mare. “La final, biopsia ţesutului moale tumoral a arătat clar că e cancer cu grad înalt de malignitate la peroneu. Zena, mama, m-a sunat imediat: sunt tâmpiţi că în cinci zile pot să spună aşa ceva, mi-a spus. Nu credea că e adevărat. Petre, tatăl, stă şi acum pe calmante. Piciorul drept al fetiţei e mai îngroşat cu doi centimetri decât cel sănătos. Medicina nu-şi poate explica de ce a apărut tumora şi când. Asta îmi spune că se poate întâmpla oricui, oricând, din senin”, ne spune Dana, prietenă a familiei. Lucrează cu Zena în fabrica de confecţii. În trei săptămâni, fetiţa s-a maturizat cât în cinci ani, zice. “După tot setul acela de analize, după două săptămâni de spitalizare, Anamaria atât a zis: «Doamne, mami, câte am mai putut să trec şi eu prin viaţa asta!»”
10 lei, donaţia pensionarei amărâte
De şase zile, de când a început campania de donaţii pentru fetiţă, familia se bate cu timpul. Un adevărat război. Se numără banii strânşi şi zilele rămase până la metastază. Primul s-a mişcat învăţătorul, Tiberiu Dîscu: “Marţi, la ora 9, am aflat. Până la 11 împărţisem deja 450 de bileţele elevilor, cu anunţul umanitar, să le dea părinţilor şi diriginţilor; am continuat să împart pe la toate şcolile. Xeroxul din cancelarie a mers continuu, topurile de hârtie se duceau văzând cu ochii. Aşa, am strâns 3.000 de lei numai din clasa noastră. Un copil a venit cu 1.000 de lei, altul, sărac, cu 4 lei. Directorul a sunat pe la ziare, un jurnalist de la Radio România ne-a ajutat să facem un site de campanie. Vorbesc zilnic cu atâţia oameni, încât seara îmi încarc telefoanele şi după-amiază, pe la trei, trebuie să le reîncarc”.
De miercuri încolo, toate s-au derulat rapid, năucitor aproape. Mama a fugit la bănci, să deschidă conturi, apoi iar la spital şi iar pe la rude şi prieteni… “Într-o zi am făcut sute de afişe gratis, o ingineră ne-a tradus fişele medicale pentru Viena tot benevol. Duminică, la slujbă, se vor face colecte pe la toate bisericile din oraş, ortodoxe, catolice, penticostale sau reformate. Primăria ne-a dat 4.000 de lei. De la o singură bancă s-au strâns 5.000 de lei, în două ore jumate. La o întrunire a oamenilor de afaceri într-o singură oră am strâns 2.100 de lei. O pensionară amărâtă a trimis 10 lei, că atât mai avea. Doar o singură instituţie s-a supărat că am îndrăznit să punem un afiş pe geam”, zice Dana. Ieri era în centrul oraşului cu o cutiuţă pentru donaţii. O parte din bani au sosit datorită site-ului www.ajutorpentruana.info; sute de persoane au aflat povestea fetiţei şi mai departe au trimis linkul pe e-mail. În redacţia Gândul, de exemplu, mesajul s-a ivit din senin, pe mailul unui coleg.
Donatorul de la miezul nopţii
Alaltăieri la miezul nopţii, telefonul Danei a sunat din nou – era un donator din alt oraş, primise linkul pe e-mail, încercase să doneze online şi nu reuşise. Încăpăţânat, omul încerca să afle de la Dana cum poate face să dea şi el un ban. În timp ce vorbeam cu familia Boca, iar a sunat mobilul Danei. Erau trei măicuţe de la o mănăstire din Moldova. Voiau să doneze. Nimeni din familie nu le cunoaşte pe călugăriţe. “Vărul din Iaşi trebuie să fie. Sigur el a anunţat, că n-avea cine altul”, a şoptit tatăl. Apoi şi-a plecat privirea, ca şi cum ar fi mulţumit unei persoane invizibile.
Dar toate acestea sunt donaţii mici şi în ritmul ăsta e greu de spus dacă se vor strânge toţi banii în 14 zile. Mai toată Hunedoara a aflat de Anamaria, dar bogaţii oraşului n-au apărut până acum cu o sumă mai importantă.
Ce poţi cumpăra cu 25.000? Răspuns: “Operaţia mea”
În vremea asta, din dormitorul ei, fetiţa visează la ce se va face când va creşte. Poliţistă. Dar ca să ajungă la asta ştie că e musai să fie joi la 11 la spital la Viena. Şi e chiar bucuroasă, fiindcă la joacă fetiţele i-au povestit cum că oraşul e plin de carusele şi de parcuri pentru distracţii. Şi-a calculat ea că Viena trebuie că e un oraş ceva mai mare decât Hunedoara şi cu mai multe ambulanţe decât Timişoara. La spital o să-şi ia cu ea “patul mare” – un cearceaf cu clovni coloraţi de când era ea bebeluş, un pui de pernuţă de acasă şi… pe iepuraşele de pluş Ana şi Alexandra. “Ana e cea roz, Alexandra cea albă, amândouă sunt la fel de pufoase. Acum stau îmbrăţişate fiindcă sunt verişoare”, râde fetiţa. L-ar lua cu ea la spital şi pe motanul viu Jonică, şi pe câinele Nero, şi pe hamsterii Ţuţa şi Ţuţu, să fie acolo toţi când îşi revine din anestezie. Asta, desigur, dacă se vor strânge toţi banii pentru intervenţie. “Ce poţi cumpăra cu 25.000 de euro: o casă, o maşină?”, am întrebat-o pe fetiţă. “Operaţia mea”, ne-a răspuns.
Donaţiile se pot depune în conturile următoare:
RO61 BTRL 0630 1201 U109 90XX RON
RO36 BTRL 0630 4201 U109 90XX EUR, Banca Transilvania sucursala Hunedoara, Boca Zenaida Daniela
Cod Swift Banca Transilvania BTRLRO21HD1
RO19 RNCB 0160 1122 8164 0001 RON
RO89 RNCB 0160 1122 8164 0002 EUR, BCR, sucursala Deva, Boca Zenaida Daniela
Cod Swift BCR, RNCBROBUXXX
www.ajutorpentruana.info
De şase zile, de când a început campania de donaţii pentru fetiţă, familia se bate cu timpul. Un adevărat război. Se numără banii strânşi şi zilele rămase până la metastază. Primul s-a mişcat învăţătorul, Tiberiu Dîscu: “Marţi, la ora 9, am aflat. Până la 11 împărţisem deja 450 de bileţele elevilor, cu anunţul umanitar, să le dea părinţilor şi diriginţilor; am continuat să împart pe la toate şcolile. Xeroxul din cancelarie a mers continuu, topurile de hârtie se duceau văzând cu ochii. Aşa, am strâns 3.000 de lei numai din clasa noastră. Un copil a venit cu 1.000 de lei, altul, sărac, cu 4 lei. Directorul a sunat pe la ziare, un jurnalist de la Radio România ne-a ajutat să facem un site de campanie. Vorbesc zilnic cu atâţia oameni, încât seara îmi încarc telefoanele şi după-amiază, pe la trei, trebuie să le reîncarc”.
De miercuri încolo, toate s-au derulat rapid, năucitor aproape. Mama a fugit la bănci, să deschidă conturi, apoi iar la spital şi iar pe la rude şi prieteni… “Într-o zi am făcut sute de afişe gratis, o ingineră ne-a tradus fişele medicale pentru Viena tot benevol. Duminică, la slujbă, se vor face colecte pe la toate bisericile din oraş, ortodoxe, catolice, penticostale sau reformate. Primăria ne-a dat 4.000 de lei. De la o singură bancă s-au strâns 5.000 de lei, în două ore jumate. La o întrunire a oamenilor de afaceri într-o singură oră am strâns 2.100 de lei. O pensionară amărâtă a trimis 10 lei, că atât mai avea. Doar o singură instituţie s-a supărat că am îndrăznit să punem un afiş pe geam”, zice Dana. Ieri era în centrul oraşului cu o cutiuţă pentru donaţii. O parte din bani au sosit datorită site-ului www.ajutorpentruana.info; sute de persoane au aflat povestea fetiţei şi mai departe au trimis linkul pe e-mail. În redacţia Gândul, de exemplu, mesajul s-a ivit din senin, pe mailul unui coleg.
Donatorul de la miezul nopţii
Alaltăieri la miezul nopţii, telefonul Danei a sunat din nou – era un donator din alt oraş, primise linkul pe e-mail, încercase să doneze online şi nu reuşise. Încăpăţânat, omul încerca să afle de la Dana cum poate face să dea şi el un ban. În timp ce vorbeam cu familia Boca, iar a sunat mobilul Danei. Erau trei măicuţe de la o mănăstire din Moldova. Voiau să doneze. Nimeni din familie nu le cunoaşte pe călugăriţe. “Vărul din Iaşi trebuie să fie. Sigur el a anunţat, că n-avea cine altul”, a şoptit tatăl. Apoi şi-a plecat privirea, ca şi cum ar fi mulţumit unei persoane invizibile.
Dar toate acestea sunt donaţii mici şi în ritmul ăsta e greu de spus dacă se vor strânge toţi banii în 14 zile. Mai toată Hunedoara a aflat de Anamaria, dar bogaţii oraşului n-au apărut până acum cu o sumă mai importantă.
Ce poţi cumpăra cu 25.000? Răspuns: “Operaţia mea”
În vremea asta, din dormitorul ei, fetiţa visează la ce se va face când va creşte. Poliţistă. Dar ca să ajungă la asta ştie că e musai să fie joi la 11 la spital la Viena. Şi e chiar bucuroasă, fiindcă la joacă fetiţele i-au povestit cum că oraşul e plin de carusele şi de parcuri pentru distracţii. Şi-a calculat ea că Viena trebuie că e un oraş ceva mai mare decât Hunedoara şi cu mai multe ambulanţe decât Timişoara. La spital o să-şi ia cu ea “patul mare” – un cearceaf cu clovni coloraţi de când era ea bebeluş, un pui de pernuţă de acasă şi… pe iepuraşele de pluş Ana şi Alexandra. “Ana e cea roz, Alexandra cea albă, amândouă sunt la fel de pufoase. Acum stau îmbrăţişate fiindcă sunt verişoare”, râde fetiţa. L-ar lua cu ea la spital şi pe motanul viu Jonică, şi pe câinele Nero, şi pe hamsterii Ţuţa şi Ţuţu, să fie acolo toţi când îşi revine din anestezie. Asta, desigur, dacă se vor strânge toţi banii pentru intervenţie. “Ce poţi cumpăra cu 25.000 de euro: o casă, o maşină?”, am întrebat-o pe fetiţă. “Operaţia mea”, ne-a răspuns.
Donaţiile se pot depune în conturile următoare:
RO61 BTRL 0630 1201 U109 90XX RON
RO36 BTRL 0630 4201 U109 90XX EUR, Banca Transilvania sucursala Hunedoara, Boca Zenaida Daniela
Cod Swift Banca Transilvania BTRLRO21HD1
RO19 RNCB 0160 1122 8164 0001 RON
RO89 RNCB 0160 1122 8164 0002 EUR, BCR, sucursala Deva, Boca Zenaida Daniela
Cod Swift BCR, RNCBROBUXXX
www.ajutorpentruana.info
Preluat de AICI
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu