Cum putem scăpa de obsesie sau iluzii?

Prin dezamăgire. Asta e o întrebare foarte bună. De iluzii scăpăm prin deziluzionare. De câte ori ai câte o deziluzie să zici: „Doamne, mulţumesc, c-am mai scăpat de una”. Pentru că numai aşa ne lecuim. Dacă un om a căzut într-o groapă a doua oară nu mai cade, ştie că-i groapa acolo şi o ocoleşte. Numai prostul cade de mai multe ori în aceeaşi groapă. Aşa şi cu iluziile. Dacă o dată eu am avut o deziluzie, o decepţie, atunci eu nu mă mai încred în ce ştiu, în aşteptările mele. Zic:„Doamne, mulţumesc pentru starea pe care o trăiesc acum, dar sunt în stare de orice”. Dacă cineva îmi spune: „Dacă ai şti ce mult te iubesc…”, să-i zici „Da? Mai aşteaptă puţin, că nu se poate să nu-ţi fac ceva neplăcut în curând”. Nu se poate! Noi suntem oameni şi greşim. Dacă după aceea mai îmi spui că mă iubeşti, atunci încep să am nădejde.

De obsesie, însă, putem scăpa spovedindu-ne şi învăţând să acceptăm ce ne oferă viaţa, nu ce avem noi în capul nostru. Noi ne-am născut ca să ne bucurăm că suntem, nu că suntem într-un anume fel. Să învăţăm de la Dumnezeu să fim în bucurie. Dacă sunt probleme serioase, părintele duhovnic poate considera că e nevoie de o intervenţie din partea unui specialist, că sunt obsesii care se vindecă printr-o substanţă chimică. De exemplu, dacă ai lipsă de calciu poţi să ai o anumită boală, dacă ai lipsă de litiu poţi să fii depresiv. Or, aceste remedii chimice, sau biochimice, sau din plante ne pot reda sănătatea trupească care ne ajută şi sănătatea sufletească. Nu dispreţuim acestea. Şi părintele duhovnic va simţi, îi spune Duhul Sfânt în Taina Spovedaniei, de unde vine dezechilibrul. Că se vede care-i lucrare de la diavol, care-i de la neputinţa omului, care-i de la neputinţa trupului sau a firii.

Maica Siluana, din Conferința „Despre fericirea cotidiană” (II)