O împărtășire cu Hristos!

                                    

Maica Siluana, conferință:”Dacă am ști darul lui Dumnezeu” Arad, 2006

”În timp, mi-am dat seama ca noi nu ne bucurăm de darurile lui Dumnezeu, nu ne bucurăm de darurile vieții, nu ne bucurăm de darurile din viața noastră, pentru că nu știm darul lui Dumnezeu. Nu știm cum lucrează darul lui Dumnezeu! Am fost atentă la ce spune Mântuitorul și apoi atentă de câte ori m-am întâlnit cu darurile lui Dumnezeu, în mine și în Sfânta Biserică. Aici spune: ” Cine bea din apa pe care i-o dau Eu, nu mai însetează...” și acesta ar fi un dar, ca darurile pe care le facem și noi dar aici aduce ceva  mai mult și spune ”...el va deveni izvor de apă vie”! Mergem mai departe la Sfânta Liturghie, noi ducem prescura și vinul la Sfântul Altar și sunt ”pregătite” de părintele și ies în fața noastră și le cinstim, și le numim ”Cinstitele Daruri”. Ale cui daruri sunt?! Au făcut deja o ”călătorie” de la Dăruitorul Dumnezeu care ne-a dăruit condiții prielnice pentru grâu și pentru vin, ne dăruiește și acum! Mă doare inima ce am văzut de la Alba Iulia până aici, ce ravagii a făcut Mureșul...însă noi, ori de câte ori folosim darul de a munci, în alt ritm și în alt chip decât cel rânduit de Dumnezeu, se supără apa pe noi... Dumnezeu ne-a dăruit condiții favorabile de climă, boabele de grâu și vremea potrivită, noi am dăruit munca noastră, am făcut grâul, faina, pâinea am copt-o și am dus-o la biserică, din struguri am făcut vinul și l-am dus la biserică și am dăruit ale noastre...după ce noi ducem cea ce am contribuit noi, Dumnezeu desăvârșește darul și ne dă înapoi pâinea și vinul, ca trupul și sângele Mântuitorului, adică îl face viață veșnică...”

”Dumnezeu vrea să Se ofere pe Sine și iubirea Lui, și nu doar bunurile Sale, așa cum tu, de exemplu, dorești prezența soțului tău și nu doar ce-ți „aduce” sau ofera în casa, nu? De multe ori cei de lângă noi ne oferă ce oferim noi și așa descoperim că nu asta căutăm.

Dacă învățăm să ne oferim pe noi înșine și nu ce avem sau facem, nu vom mai aștepta nimic „la schimb”, ci vom trăi bucuria sau durerea de a fi, cu cel căruia ne dăruim, în funcție de calitatea prezenței acestuia. Iar bucuria și durerea sunt chiar viață și chemări la mereu mai multă viață. Acesta e „paharul”...! Când îl bem dând Slavă lui Dumnezeu El transformă conținutul acestui pahar în Viața Care este El și totul se schimbă, pentru că tot ce ne aparține și ni se întâmplă devine „potir” al întâlnirii!”

Maica Siluana