Femeile Mironosițe...

 "Asemenea femei există astăzi si cred că în proporție mai mare decât erau atunci sfintele femei, față de totalitatea femeilor din Iudeea, proporția se păstreaza și crește, sunt foarte multe femei purtătoare de mir astăzi, adică femei creștine care se duc și-L caută pe Mântuitorul cel Înviat, care se duc și află de la înger, se duc la biserică la început să zicem dar după aceea iși caută ușurarea nevoilor și a necazurilor...Sunt astăzi femei creștine și eu nadajduiesc că vor depune mărturie cum le-a ridicat lor ingerul, piatra de pe mormântul de împotrivire, lespedea asta de impotrivire a soțului, a familiei! Astăzi tot femeia este cea care mărturisește în familie prima că Hristos a Înviat! Cine vine mai mult la biserică?!...Femeia este cea care-L mărturisește pe Hristos, îl simte, îl vede, si-L mărturisește bărbatului, care prin fire zice, nu, trebuie să verific, dacă pun degetul, stai să mai vedem dar femeia are "ochiul" acesta al ei viu, cu care-L vede si-L simte pe Mântuitorul. Problema femeii mironosițe de astăzi, adevăratei mironosițe, purtătoare de mir este îndrăzneala de a face ceva care nu are nici o șansă...

 Maica Siluana:  Femeile Mironosițe

Dacă ați știi câte femei sfinte avem, câte icoane ale Maicii Domnului sunt în poporul nostru smerit, multe, acelea care înfruntă necazuri de nesuportat pentru ochiul străin, acelea toate biruiesc prin credință și care simt că Hristos este viu și-L caută acolo unde este El inviat...

Femeia care "moare" pur și simplu când naște, ea este mai pregatită, să vegheze și să conducă viața care se naște chiar în propriul suflet și să acceptăm că le-a mustrat îngerul dar a mustrat neputința omenească de a accepta un adevăr revelat în locul celui simțit, este neputința omului rupt de Dumnezeu! Noi dacă am descoperi asta, că noi avem o boală mintală toți oamenii, mintea noastra căzută ne minte...noi nu cuprindem cu mintea realitatea așa cum e ea, noi cuprindem o imagine...ori acest aspect al îmbolnăvirii si al refuzului omului de a se face sănătos, să cred ce-mi spune Dumnezeu nu ce simt eu, dacă simțurile mele sunt bolnave, ca și când eu aș mirosi o floare când am nasul înfundat și aș spune florile astea nu miroase, le scot din gradină, în loc să știu că am nasul înfundat și o să-mi treacă dar pentru asta trebuie să fac tratament ca să pot să mă bucur... ori Mântuitorul, cât a stat cu ucenicii, bărbați și femei că l-au slujit, le-a dat această învățătură și această putere, nu vă încredeți în mintea voastră ci primiți mintea mea...Dacă tu crezi că Eu sunt Dumnezeu atunci nu ți-ar fi de folos să faci ce spun Eu ca să ajungi să simți cu simțurile mele ca să ai mintea Mea în tine și să nu te folosești de biata ta minte și apoi zici că ești amărât...

Femeile mironosițe s-au dus din dragoste fiindcă ele simțise dumnezeirea, unele dintre ele au fost vindecate de boli, de posesiuni demonice...Dumnezeu a îngăduit să ni se vadă întreaga slăbiciune, tocmai pentru a face diferența dintre omul firesc, fără Dumnezeu, cu firea căzută și  omul așa cum l-a făcut și pentru care a venit să-l  "repare" prin întrupare și înviere...

Doar dragostea îți dă îndrăzneala de a înfrunta un pericol! Dragostea unei mame, a unei soții, a unei femei, e oarbă la nu se poate, ele știau precis că nu au cum să ridice piatra de pe mormânt...dar tot s-au dus. Aceasta este specific feminin, această încredere intr-o înțelegere și o cuprindere  mai adâncă decât cea rațională... "