Bucuria care vine prin crucea lepădării mecanismelor noastre de adaptare-răzbunare-consolare este singurul lucru necesar inimii si vieții noastre

“Lupta noastră cu suferința produsă de abuzurile părinților, e o rugăciune, o întoarcere în râul de foc al rugăciunii Sfintei noastre Biserici, singura care ne dă putere să împlinim poruncile dătătoare de Viață!

Ceea ce pare „inadmisibil” unui copil abuzat, sau „exagerat” unui copil care neagă abuzurile, devine, cu mărturiile voastre, dovada vie a lucrării lui Dumnezeu cu omul! Și o dovadă grăitoare că El, Dumnezeu, nu vine la mine sau la tine pentru că noi am fi „alese”, ci pentru că am indrăznit să credem că făgăduințele Lui sunt adevărate și că Bucuria care vine prin crucea lepădării mecanismelor noastre de adaptare-răzbunare-consolare este singurul lucru necesar inimii si vieții noastre.

...când omul ajunge la „fundul sacului”, in „jalea aceea din care nu mai poți judeca pe nimeni”, poate trăi minunea transformării „suferinței și umilinței profunde” in pocăință și smerenie, adică în întâlnirea vie și directă cu lucrarea lui Dumnezeu în noi. Atunci știi că nu tu, ci El face asta și nu mai ai temei pentru mândrie. Atunci știi că te afli in iadul de care fugeai, iadul din tine, ca să te salvezi, ca să te ridici. Adică pentru a te lăsa prinsă de Mâna lui Dumnezeu Care dorește cu dor mare să te scoată de acolo în lumina Învierii Lui, care este și învierea ta!

De nu vom trăi Învierea Domnului ca pe propria noastră înviere, nu o vom cinsti cum se cuvine. Astăzi, tot ce trăiesc devine loc de întâlnire cu Mâna Lui salvatoare și cu învierea mea! De mine depinde dacă voi alege să trăiesc ce mi se intâmplă acum ca pe o consecința a celor ce au fost, ca pe o altă dovada că viața mea e distrusă și că nu am decât să distrug și eu la rândul meu pe cei de langă mine, sau să fac din ea locul Venirii Lui!

Da, Domnul nostru este și „Cel ce vine” și de mine depinde dacă deschid la bătaia Lui de la ușa inimii mele. Acum, inima mea e inchisă în durerea ei, în ciuda ei, in mohorârea ei. Și nu fără temei. Uite ce mi se intâmplă! Uite, ce fac ei! Uite cum e lumea! Cum voi deschide? Și ce să fac cu El în mine? Și aici am de ales: pot să-I scot ochii că îngăduie toate astea sau pot să-I cer puterea să fac ce spune El că e de trebuință ca să intru în bucuria Lui! Și pot să aleg cea de-a doua atitudine, numai și numai dacă renunț la cauzele din trecut (mama mea și tatăl meu m-au învățat, mi-au făcut...) și aleg Cauza din viitor, din Ziua cea mare a Celei de a Doua Lui Veniri! Aleg să spun: „Vino, Doamne, și vindecă sufletul meu, că mult am greșit Ție!”, „Vino, Doamne, și binecuvânteaza pe tatăl meu și pe mama mea și pe toți cei ce m-au rănit și pe toți cei pe care eu i-am rănit, că toți suntem lucrul mâinilor Tale!”. Așa, ce trăiesc acum, devine consecința a Acelei Veniri!

Dacă omul nu este ancorat in fagăduința Mântuirii, care cuprinde și cea de-a Doua Sa Venire, și învierea noastră cu trupul în Slava Lui, și împreună viețuirea cu El în Bucuria veșnică, nu poate primi puterea ce se revarsă de Acolo și nu-și poate jertfi ucigătoarele plăceri cu care încearcă să-și astâmpere foamea de iubire și setea de fericire!

Iarta-mă, copil drag, și iertati-mă și voi cei care citiți acum asta, dacă e prea „complicat” ce am dorit să vă transmit, dar am incredințare că Domnul va lucra și ne vom mai lumina în cele ce vor mai veni."

Maica Siluana

Sursa:http://www.sfintiiarhangheli.ro/intrebare.php?iid=1779