Din misiunea de slujire a Maicii Siluana la Iasi

      

Maica Siluana Vlad despre rolul si rostul  activitatilor  pe care le coordoneaza la Iasi

“Misiunea manastirii, pe care o pastoresc , cu mila lui Dumnezeu, este misiunea Bisericii de a intra in cotidian, de a intra in social, ceea ce numiti dumneavoastra social si in alte forme, decat a facut-o pana acum. Biserica intotdeauna a fost in social, a fost intre blocuri, pe strada, in sat ...dar in vremea comunismului am fost mai ingraditi si acum prindem din ce in ce mai mult curaj, sa fim vazuti si suntem si remarcati si invitati ...Modalitatea noastra de a sluji este una condusa de Duhul Sfant, care lucreaza in Biserica. O imagine a Duhului Sfant este vantul si noi am ajuns la Iasi, ca ne-a batut vantul...Duhul Sfant care lucreaza in Biserica.Cu binecuvantarea IPS Teofan, care a pus bazele acestei misiuni, in Craiova, binecuvantandu-ne si sprijinindu-ne sa infintam Centrul de formare si consiliere "Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril"(http://www.sfintiiarhangheli.ro/), continuam lucrarea aici...noi suntem slujitoarele acestei misiuni. Slujirea noastra este de a ajuta intelepciunea omeneasca sa gaseasca intelepciunea lui Dumnezeu din Biserica, singura tamaduitoare, iar intelepciunea bisericeasca sa se foloseasca de cea omeneasca, seculara, cumva rupta...Am ajuns la impasul in care omul duhovnicesc doar se roaga, ceea ce nu e putin lucru si nu lucreaza in viata zilnica, in activitatea lui, rugaciunea. Manastirea este un loc in care omul isi uneste viata de zi cu zi cu rugaciunea!...Intelepciunea lumii acesteia are multe preocupari dar din ce in ce mai mult, se ocupa de durerea omului. Omul nu suporta durerea si cauta leacuri, inteligenta omului se straduieste, ce medicament sa mai inventeze, ce sa faca sa nu-l mai doara sau sa se vindece omul de durere! Biserica are un leac, pe care oamenii de stiinta nu-l mai cauta, noi avem trupul si sangele Mantuitorului inviat, viata lui, pe Dumnezeu pe care-L mancam si acesta este leacul, acesta ne vindeca pe noi de toate suferintele, de toata durerea si ne pregateste pentru bucuria de a trai, aici si in veci. Intre timp insa, rupandu-ne de viata concreta, de necazurile dinainte de a merge la biserica, credinciosul isi imparte viata in doua, sfintii cu sfintii si petrecerea petrecere, acum fumam, acum ne ducem la biserica.

Eu, inainte de a ajunde in Biserica, mi-am cultivat intelepciunea, aveam o deschidere catre intelepciune si am vazut ca oamenii stiu foarte multe despre suferinta omeneasca dar ca nu vin decat cu “antinevralgice”, cu euforizante, cu endorfine si exista atatea leacuri impotriva durerii, incat poti sa mori si sa nu simti durerea! Asta-i maximul de realizare pe care a putut sa-l faca intelepciunea seculara, impotriva durerii. Tot intelepciunea seculara, descopera ca omul nu-i numai trup, ca are si suflet...nu o secretie a creierului...ci o realitate, care ne da de furca si de care avem nevoie. Si atunci, oamenii acestia au inceput sa se ocupe de psihologie si avem psihologi, psihiatrii, deci specialisti in “psi”...diagnosticul se pune din afara(de catre ei) dar vindecarea e in Biserica. Eu iau cuvintelea acestea (limbajul de specialitate), cu om cu tot si le aduc in Biserica, folosim toata intelepciunea din lume, care este ca un “ecograf”...

Oferim cursuri, cu ajutorul unor oameni specializati, la care se adauga si cei care sunt in vindecare...cursuri in care cel care vrea sa-l ajute pe alcoolic, afla intai cum este privit alcoolismul, ca boala si nu ca viciu si atat, afla ca exista iesire din aceasta tragedie si afla ca omul trebuie sa fie informat despre aceasta...deci avem o prima lucrare, lucrarea de informare, aici vin parinti, fie prin protopopiate sau asociatii...si cine doreste, participa apoi la cursuri de “formare de formatori”, in care invatam sa comunicam, invatam despre emotiile noastre si cum sa fim inteligenti emotional, ca e la moda acum inteligenta emotionala, apoi invatam cum sa fim inteligenti in relatiile noastre, pentru ca alcoolismul de exemplu e o boala de relatie si noi suntem foarte destepti dar in relatie devenim prostanaci, suntem foarte buni cand suntem singuri si cand apare cineva, devenim rai, pentru ca avem un mod bolnav de a intra in relatie, apoi pana ajungem la inteligenta duhovniceasca sunt niste etape. Cine se inscrie la aceste cursuri sunt: medici, psihologi, psihiatrii, care au multe cursuri de formare dar le lipseste ce aduce Biserica, apoi sunt profesorii de religie,  preotii sau studentii de la teologie care vin sa dobandeasca instrumentele dinspre intelepciunea lumii si vazandu-le imbinate, se formeaza deprinderea de a le folosi si se merge mai departe...se schimba atitudinea- se schimba gandirea, se schimba gandirea -se schimba comportamentul.

Credinta nu este doar rugaciunea de dimineata si de seara....e nevoie de vietuirea aceea impreuna, in care ne iubim si lucram impreuna... credinta inseamna a vietui cu Dumnezeu tot timpul...eu cred ca Dumnezeu s-a facut om ca sa ma faca pe mine Dumnezeu cu viata mea cu tot.

...Ce invata omul lui Dumnezeu, este o facultate unde se preda teodidactica, noi suntem teodidacti, ne invata Dumnezeu...te mana...Mantuitorul nostru este Pastorul cel bun si ne mana, dar ca sa stii ca-i Pastorul cel bun, trebuie mereu sa ai un pastor in carne si oase, care sa te pazesca: duhovnicul tau, episopul tau, staretul tau, parintele tau, ca alminteri poti sa o iei dupa capul tau si ajungi in spini si balarii...

Preotii trebuie sa schimbe privirea celor care-i judeca, noi vedem in preot ce-i in capul nostru, vrajmasul iti da asa o idee, sa fii foarte mirat de strambatura unei maici sau de gestul unui preot si ti se pare foarte normal daca e deputat, sau parlamentar sau profesor. Avem asteptari foarte mari pe de o parte, pe de alta parte, avem o nevoie de a-i cobori pe cei ce-L slujesc pe Dumnezeu. Dintotdeauna a existat o prigoana din partea necredintei...impotriva Bisericii. Vrajmasul ne da ganduri cum sa facem ca sa distrugem exact sursa vietii!”

Preluat din emisiunea "Povestea mea" de pe postul de televiziune "Tele M", decembrie 2008