Comentarii psalmi: Maica Siluana și Picu Ocoleanu - Întâlnire între cuvânt și interpretare

“Gustaţi şi vedeţi că bun este Domnul!”

"Psalmul este faptă ingerească, o trăire cerească, o mireasmă duhovnicească."


Întâlnire între cuvânt și interpretare - Psalm 1, 17 ianuarie


Întâlnire între cuvânt și interpretare - Psalm 1, 24 ianuarie

“Psalmul aduce cu sine tot ceea ce poate fi mai bun. Psalmul aduce iubirea. Psalmul aduce pe credincioşi laolaltă,transformandu-i intr-un singur corp.”

Întâlnire între cuvânt și interpretare - Psalm 2 - 31 ianuarie


Întâlnire între cuvânt și interpretare - Psalm 3 - 7 februarie

“Psalmul este alungătorul demonilor. Psalmul este aducătorul ajutorului ingeresc. Chiar şi din inimile de piatră, psalmul stoarce lacrimi.”


Întâlnire între cuvânt și interpretare - Psalm 4 - 28 februarie


Întâlnire între cuvânt și interpretare - Psalm 4 - 7 martie

“Da, psalmul este linişte a sufletelor, conducător al păcii; potoleşte tulburarea şi valvătaia gandurilor, inmoaie mania sufletului şi infranează pe cel desfranat.”


Întâlnire între cuvânt și interpretare - Psalm 5 - 14 martie


Întâlnire între cuvânt și interpretare- Psalm 5 - 28 martie


Întâlnire între cuvânt și interpretare- Psalm 6 - 4 aprilie


Întâlnire între cuvânt și interpretare - Psalm 6 - 25 aprilie


Întâlnire între cuvânt și interpretare - Psalm 6 - 2 mai

"Cine se mai poate socoti vrăjmaş al celui cu care a inălţat acelaşi glas spre Dumnezeu?"

“Psalmul infranează pornirea către patimi. Psalmul este tovarăşul prieteniei. Psalmul este apropierea celor care stau departe. Psalmul este cel prin care se impacă cei ce-şi poartă vrăjmăşie.”

“Psalmul este liniştea sufletelor.Psalmul este răsplătitorul păcii.Psalmul este potolitorul gălăgiei. Psalmul este liniştirea valului gandurilor. Psalmul face să slăbească mania sufletului.”

“Cantatul psalmilor aduce deci cel mai mare bun: dragostea. Cantatul impreună este ca un lanţ care duce la unire; uneşte poporul in simfonia unui singur cor.“

Catismele noua și zece citite de Maica Siluana Vlad

Puterea Psaltirii

Dragi prieteni,

Incheiam ultima noastră scrisoare spunandu-vă cat de minunat ar fi dacă am repeta mereu un verset dintr-un Psalm care ne place… Poate aţi făcut asta şi aţi prins gust, poate chiar v-aţi cutremurat, pentru că „ne naştem cu Psaltirea in sange”, cum spune Adnre Chouraqui, şi poate că una din razele ei de lumină a pătruns pană in adancul fiinţei dumneavoastră. Fiecare cuvant din Psalmi are, cu adevărat, puterea de a ne pătrunde şi a ne conduce pană in Prezenţa Cuvantului Vieţii Celei Veşnice ce S-a sălăşluit intru noi. De aceea este de o importanţă fundamentală pentru fiecare dintre noi, ca Psaltirea să ne insoţească pe Cale ca un vademecum. De la David pană la noi, Psaltirea este cartea de rugăciuni prin excelenţă. Aici este adunată, intr-o uimitoare condensare, intreaga Biblie. Aici cunosc omul, cel ce eu insumi sunt, in toate circumvoluţiunile sufletului, in cea mai profundă frumuseţe a sa dar şi in nenumăratele lui uraciuni. Psaltirea, plină de harul Sfantului Duh, pe măsură ce o cercetez, mă descoperă mie insumi şi, in acelaşi timp, imi oferă o adevărată terapie dumnezeiască, o cale de vindecare. Este o oglindă atat a răzvrătirilor cat şi a credincioşiei mele, a suferinţelor şi suspinelor mele, a morţii şi a invierii care lucrează permanent in mine… Psaltirea nu ar fi completă insă dacă nu l-am descoperi in ea şi pe Satan şi cartea lui de identitate. Aici aflăm cu adevărat cine este el, care sunt căile lui de manifestare şi vicleniile prin care ne doboară. In Psalmi invăţăm să „deosebim duhurile” şi să folosim cuvintele lui Dumnezeu pentru a-i alunga pe vrăjmaşi, pentru că numai Cuvantul lui Dumnezeu este atotputernic. „Vrăjmaşii” biruiţi in Psalmi, de multe ori cu multă violenţă, sunt patimile noastre şi toate inrobitoarele noastre dependenţe in care demonii se ascund şi se cuibăresc generand universul de umbră şi de intuneric din noi, minciuna şi duplicitatea, toată această suferinţă şi mizerie umană care ne face să fim mai mult morţi decat vii şi să fim deja „cu un picior in groapă”…Adevărata Viaţă ne scapă printre degete! Aşadar, Psalmii sunt o sută cinci zeci de trepte de la moarte la viaţă, trepte pe care Dumnezeu coboară mereu către om pentru ca omul să se poată cufunda fără incetare in El, Izvorul Vieţii Veşnice, pentru ca, purificat şi sfinţit, să urce şi el către Dumnezeu. Omul se recunoaşte in fiecare verset, fiecare Psalm povesteşte istoria fiecăruia dintre noi şi a tuturor oamenilor. Din această cauză Psaltirea este plină de generaţii şi de secole de rugăciune. Ea a traversat toate nopţile oamenilor, s-a scăldat in sangele şi in bucuria lor…Şi acum, fiecare cuvant din Psalmi este incărcat de o infinită experienţă. Infinită pentru că in această finitudine a omului, Dumnezeu a venit să-şi facă sălaş pentru a-i deschide orizontul spre Dincolo de orice suferinţă, spre o veşnicie deja prezentă.Psalmii ne introduc intr-o viziune globală a tainei planului lui Dumnezeu şi ne eliberează dintr-un prezent inchis in el insuşi. Psaltirea mă include, cu istoria mea personală, particulară, in istoria Poporului lui Dumnezeu aflat pe Cale. Dobandesc astfel conştiinţa atat de importantă că aparţin unei extraordinaredescendenţe care forează Istoria pe dinăuntru. Viaţa mea capătă sens! Din această clipă devin conştient că adevăratul autor şi interpret al Psalmilor este Insuşi Hristos. El este prezent de la un capăt la celălalt al Psaltirii. El, nu doar S-a rugat cu toţi Psalmii, i-a rostit cu vocea şi cu viaţa Sa, ci El este Insuşi Subiectul acestora. El este Acest Dumnezeu Care intră in mocirla omenească, in violenţa şi instinctele de răzbunare ale oamenilor, pană in moartea şi iadul lor, pentru a-i converti dinlăuntru şi a le asculta strigătul de deznădejde din chiar lăuntrul lor. El este Cel Ce-i ii trage de acolo şi-i eliberează. El, Mantuitorul Hristos, pe Cruce fiind, coboară in durerea şi oroarea suferinţei şi a morţii omeneşti rostind Psalmul 21: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit?". Din această clipă intregul tragism al vieţii umane este iluminat pană in adancurile cele mai infernale…Aşadar, rugandu-ne cu Psaltirea, forăm spre adancul din noi locuit de fiinţa noastră cea adevărată, pentru a trăi experienţa concretă a mantuirii intrand in armonie cu Hristos. In Psaltire se intalneşte cantarea Mantuitorului cu cea acelor mantuiţi de El. Citind şi, mai ales, cantand Psalmi, trezim in noi dimensiuni care inainte erau mute in noi. Ieşim din psihismul nostru limitat şi intrăm in rezonanţă cu acel Dincolo din noi, din adancul nostru şi simţim Prezenţa tainică a Celui pe Care suntem chemaţi să-L gustăm: „Gustaţi, şi vedeţi că bun este Dumnezeu!” (Ps. 33, 9). Il gustăm şi ne umplem de Bucuria şi de Iubirea Lui. Sfantul Vasile Cel Mare spune ca prin Psalmi ne eliberăm de tristeţe, scăpăm de tulburarea sufletului şi ne luminăm mintea. Această experienţă are influenţă şi asupra celor din jur şi a celor nevăzute, pentru că prin Psalmi participăm la Liturghia Cerească. Participăm astfel la unirea Cerului cu Pămantul. Tonalitatea cantării este Bucuria şi dincolo de mulţimea cuvintelor cantate se află o singură taină, taina Iubirii, a Iubirii Care este Insuşi Dumnezeu. Cantaţi aşadar, spune Fericitul Augustin, cu inima, cu gura, cu toată viaţa voastră…deveniţi inşivă o cantare de slavă lui Dumnezeu! Fie ca citirea sau cantarea Psalmilor să ne aducă in armonie cu Hristos, Cu El, Armonia cea desăvarşită…

Cu toată dragostea noastră, Pere Alphonse et Rachel

Lettre nr. 15, mai 2005

Traducere de monahia Siluana Vlad

Read More

Înțelesurile mele la cuvântul maicii Siluana...

Bucurati-va...

„Pentru a implini acest uluitor cuvant:  „Bucurati-va pururea!” avem mereu nevoie sa ne amintim ca izvorul Bucuriei este prezenta Domnului, legatura vie cu Persoana Lui, asezarea in fata Lui ca Cel ce judeca ce am facut cu talantii Lui. Atunci spune El: „Bine, sluga buna, peste putine ai fost credincioasa, peste multe te voi pune. Acum, intra in bucuria Stapanului tau!”. Si, daca privim asa lucrurile, bucuria noastra depinde si de cele din afara, sau de starile sufletesti, dar nu ca izvor al ei, ci ca darul prealabil bucuriei, ca talant, ca „putinul” peste care ni se cere sa fim credinciosi...

„Uluitor cuvant”: in intelegerea mea, sintagma care ameteste: „Bucurati-va pururea!”. Ameteste, este tare, te imbata diferit! Aceasta asociere la forma imperativa, a celor doua cuvinte, „bucurie” si „pururea” se impune. Se impune ca si consecinta fireasca a scopului nostru ca creati, a acelei programari asezate in setarea noastra de baza, sa fim bucurosi. Iar sa fim bucurosi pururea, este si motiv si reflex. Ce cautam noi neincetat? Bucuria! Cum ne vrea Dumnezeu? Bucurosi! Ce cerere/promisiune mai plina decat aceasta?! Conditia: sa constientizez in mod continuu sursa, izvorul bucuriei, care este: „ prezenta Domnului, legatura vie cu Persoana Lui, asezarea in fata Lui ca Cel ce judeca ce am facut cu talantii Lui”. Am confundat izvorul? Am ratat bucuria! Oricare alta sursa, mai devreme sau mai tarziu, va inceta sa-mi furnizeze bucurie. Spre deosebire de toti ceilalti furnizori de stari exceptionale, cu durata limitata, iata  promisiunea unei stari adevarate, pe termen lung pana la eternitate! Este singura cerere care-si justifica imperativul: ”Bucurati-va pururea!”

Sa presupunem ca suntem tristi, sau ca avem o neliniste sufleteasca, sau un necaz. Acum, in aceasta stare sau situatie, alegem sa fim sau sa nu fim slugi bune, dupa cum vom folosi cu credinciosie talantii rabdarii pana la sfarsit, ai credintei in iubirea Lui, ai nadejdii in fagaduintele Lui, ai rugaciunii facute in Numele Lui...

Bucuria nu e satisfactia firii de a-si implini nevoile, dorintele, sau poftele mai degraba sau mai tarziu, mai usor sau mai greu, ci darul lui Dumnezeu de a ne face partasi slavei Sale celei de negrait...

Reusesc eu sa ma antrenez, pentru a putea pastra acest dar, al intelegerii faptului ca nu implinirea nevoilor si dorintelor mele este sursa bucuriei mele? Sunt eu in stare sa nu uit nici o clipa sau cel putin, sa constientizez macar pentru o clipa, ca cea mai minunata invitatie pe care Domnul nostru a facut-o, mi se adreseaza chiar mie si suna asa: „intra in bucuria Stapanului”, adica uite raspunsul la framantarea ta existentiala? Daca da, atunci bucuria imi este la indemana. Si e simplu si depinde doar de mine! Am tot ce-mi trebuie? Am suficienti talanti! Trebuie doar sa practic: „Incet, incet, implinind poruncile, lucrand ca slugi netrebnice, dar credincioase, vom invata sa nu ne mai lipim inima si interesul de placerea sau durerea pe care le simtim sau induram, ci de prezenta Lui.”.Trebuie doar sa-L chem, insa trebuie sa am unde iar daca nu, sa fac loc: „Daca vom face loc de chemare si de intalnire cu El din toate ale noastre si-L vom binecuvanta pe El in tot locul stapanirii Lui, vom fi in bucuria Lui.”  Este  mare pretul ce mi se cere? Devine o chestiune personala.  Iata-ma in fata celei mai consistente oferte, unice, de a-mi alege propria bucurie si nu pentru azi sau pentru maine, ci pentru totdeauna si am posibilitatea sa accept sau nu.  Asta da demonstratie de libertate! Iar daca inca mai am ezitari, atunci inseamna ca inca vreau sa probez altceva, ca inca nu pot sa plec din „scrasnirea dintilor”. Ca bonus, absolut incantator la acest cuvant, cu adevarat patrunzator, al Maicii, pentru prima oara mi se atrage atentia ca „scrasnirea dintilor” nu se refera doar la durere, cum am crezut eu exclusiv, ci ca si placerea este tot o „scrasnire a dintilor”. Descoperire naucitoare cu tenta revelatorie:” Altfel, vom fi acolo unde este „scrasnirea dintilor”, fie de placere, fie de durere. De altfel, cum stim destul de bine „din experienta”, placerea si durerea fara Dumnezeu nu sunt decat cele doua fete ale „intunericului celui din afara”...Cu adevarat:”Doamne, da-ne urechi sa auzim si intelepciunea sa deosebim intunericul de lumina!”

Iar eu aleg astazi, sa ies din durere prin primirea, acceptarea si trairea ei cu Domnul si sa intru in bucuria la care El ma cheama in cel mai tainic mod cu putinta.

Fii binecuvantata, Delia mea si multumesc!

Multumesc!

Acum stiu ca ai auzit. Acum stiu ca nu te vei mai lasa pacalita nici de scrasnirea dintilor si nici de lupta impotriva scrasnirii. Aceasta scrasnire apartine firii noastre si ea, firea, e bolnava. Ea nu poate sa nu scrasneasca din dinti si nici nu poate sa aleaga sa o faca de durere sau de placere, desi ma are ca slujitor expert in domeniu. Ea poate doar sa patimeasca asta si sa astepte cu suspin eliberarea.

Numai eu, robul ei, oricat de inrobit as fi, pot, daca vreau, sa aleg sa-mi schimb Stapanul. Din nefericire, multi robi, aleg sa se schimbe pe ei insisi, educandu-si, dresandu-si sau torturandu-si firea care, oricate performante ar dobandi, va continua sa scrasneasca din dinti si sa suspine. Ea, firea mea, suspina dupa Dumnezeu Creatorul ei, si numai eu, cinele ei, cel dupa chipul Creatorului, pot sa-L primesc pe El ca Domn si Stapan al vietii mele si sa intru in Bucuria Lui de a fi.

Numai eu si numai daca vreau!

Atunci, acolo, dar deja si acum si aici, nimic si nimeni nu ne mai poate lua bucuria. Nimic si nimeni.

Am vazut asta, cu multi ani in urma, cand mergeam in vizita la niste copilasi bolnavi de SIDA. Unul dintre ei era in ultimul stadiu al bolii, plin de rani dureroase si chinuit de suferinta. Cand era mai bine, venea de multe ori in bratele mele si se cuibarea acolo cat putea mai mult. Cand am intrat in salon, in ziua aceea, asistenta mi-a spus ca nu mai poate indura nici o atingere si ca mai are doar cateva ore de trait. A deschis ochii, m-a privit, a suras si a intins mainile sa-l iau in brate. I-am spus c-o sa-l doara si el a soptit: „Da, stiu, da vreau in brate”! Dupa o vreme, mi-a multumit, a vrut in pat si a adormit cu mana in mana mea. Desi era bolnav si avea dureri foarte mari, desi avea doar cinci ani, Mihai a stiut sa aleaga...

Da-ne, Doamne, si noua, pentru rugaciunile acestor copilasi nevinovati, stiinta lui!

Cu dragoste si incredere,

Maica Siluana

Cuvintele Maicii au fost preluate de aici:

http://www.sfintiiarhangheli.ro/intrebare.php?iid=1649

http://www.sfintiiarhangheli.ro/intrebare.php?iid=1654

Pentru Delia (nu conteaza cum il transmiteti)

Draga Delia,

Mi-am amintit ca pe langa sintagma "Bucurati-va pururea" sta mereu  "Rugati-va neincetat". CE minunat! Ce minunat!!! "Pururea" si "neincetat", plasate cumva in vesnice, se alatura bucuriei si rugaciunii, care sunt complementare. Nu se poate nici rugaciune fara bucurie (in adanc), nici bucuria adevarata nu vine dacat din rugaciunea adevarata.

Ce minunat!

Slava Domnului pentru toate!

Asta a starnit in mine mesajul tau. Nu e minunat? :) ) 

Mesajul, dupa cum se vede, a ajuns la mine si da, e minunat...Slava Tie Doamne, Slava Tie!

Multumesc!

Harrdelos

Read More